opțiuni
  • info

3 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SIGILARE, sigilări, s. f. Acțiunea de a sigila și rezultatul ei; pecetluire; sigilat1. – V. sigila.

SIGILARE, sigilări, s. f. Acțiunea de a sigila și rezultatul ei; pecetluire; sigilat1. – V. sigila.

sigilare sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~lări / E: sigila] 1 Autentificare a unor acte, documente etc. prin aplicarea unui sigiliu Si: pecetluire, pecetluit1, sigilat1 (1). 2 Punere (pe ceva) a unui sigiliu Si: pecetluire, pecetluit1, sigilat1 (2). 3 (Pex) Închidere a unor plicuri, colete, încăperi etc. prin sigilare (2) Si: pecetluire, pecetluit1, sigilat1 (3).

SIGILARE, sigilări, s. f. Acțiunea de a sigila și rezultatul ei; pecetluire.

SIGILARE s.f. Acțiunea de a sigila și rezultatul ei; sigilat. [< sigila].

SIGILA, sigilez, vb. I. Tranz. A pune, a aplica un sigiliu (2); a închide o scrisoare, un pachet, o încăpere etc. prin aplicare de sigilii (2); a pecetlui. – Din lat., it. sigillare.

SIGILA, sigilez, vb. I. Tranz. A pune, a aplica un sigiliu (2); a închide o scrisoare, un pachet, o încăpere etc. prin aplicare de sigilii (2); a pecetlui. – Din lat., it. sigillare.

sigila vt [At: ASACHI, P. R. 7/24 / Pzi: ~lez / E: lat sigilare] 1 (C. i. acte, documente etc.) A autentifica aplicarea unui sigiliu. 2 (C. i. acte, documente etc.) A pune un sigiliu. 3 (Pex; c. i. plicuri, colete, încăperi etc.) A închide aplicând, de obicei în scopul securității, un sigiliu Si: (înv) a semna (2), a pecetlui.

sigilar, ~ă a [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~i, ~e / E: fr sigillaire] (Rar) Care ține de sigiliu.

SIGILA, sigilez, vb. I. Tranz. A aplica un sigiliu; (în special) a închide (un act, un pachet, o încăpere etc.), aplicînd sigilii (pentru a împiedica deschiderea de către persoane neautorizate); a pecetlui. Capacul e închis și sigilat cu ceară. BOGZA, Ț. 76. Se pune dinamită, se dă foc și din nou se adună aurul; e închis în cutii și sigilat cu două ștampile. id. ib. 78.

SIGILA vb. I. tr. A aplica un sigiliu, a pecetlui. [< lat. sigilare, cf. it. sigillare].

SIGILA vb. tr. a aplica un sigiliu, a pecetlui. (< lat. sigillare)

A SIGILA ~ez tranz. (uși, seifuri, pachete etc.) A închide aplicând un sigiliu (pentru a identifica, la deschidere, integritatea). ~ un vagon. /<lat. sigilare

sigilà v. a pecetlui.

*sigilár, -ă adj. (fr. sigillaire). Relativ la sigile.

*sigiléz v. tr. (lat. sigillare). Pecetluĭesc, aplic ceară pe care imprim sigilu: sigilez o scrisoare, un act, o ușă (ca să sechestrez). Fig. Cimentez, întăresc: sigilez o amiciție. V. stampilez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sigilare s. f., g.-d. art. sigilării; pl. sigilări

sigilare s. f., g.-d. art. sigilării; pl. sigilări

sigilare s. f., g.-d. art. sigilării; pl. sigilări

sigila (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. sigilez, 3 sigilează; conj. prez. 1 sg. să sigilez, 3 să sigileze

sigila (a ~) vb., ind. prez. 3 sigilează

sigila vb., ind. prez. 1 sg. sigilez, 3 sg. și pl. sigilează

sigilar adj. m., pl. sigilari; f. sg. sigilară, pl. sigilare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SIGILARE s. pecetluire, pecetluit, sigilat. (~ unui colet.)

SIGILARE s. pecetluire, pecetluit, sigilat. (~ unui colet.)

SIGILA vb. a pecetlui. (A ~ un colet.)

SIGILA vb. a pecetlui. (A ~ un colet.)

A sigila ≠ a desigila, a despecetlui

Intrare: sigilare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sigilare
  • sigilarea
plural
  • sigilări
  • sigilările
genitiv-dativ singular
  • sigilări
  • sigilării
plural
  • sigilări
  • sigilărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: sigila
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sigila
  • sigilare
  • sigilat
  • sigilatu‑
  • sigilând
  • sigilându‑
 singular plural
  • sigilează
  • sigilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sigilez
 (să)
  • sigilez
  • sigilam
  • sigilai
  • sigilasem
a II-a (tu)
  • sigilezi
 (să)
  • sigilezi
  • sigilai
  • sigilași
  • sigilaseși
a III-a (el, ea)
  • sigilează
 (să)
  • sigileze
  • sigila
  • sigilă
  • sigilase
plural I (noi)
  • sigilăm
 (să)
  • sigilăm
  • sigilam
  • sigilarăm
  • sigilaserăm
  • sigilasem
a II-a (voi)
  • sigilați
 (să)
  • sigilați
  • sigilați
  • sigilarăți
  • sigilaserăți
  • sigilaseți
a III-a (ei, ele)
  • sigilează
 (să)
  • sigileze
  • sigilau
  • sigilară
  • sigilaseră
Intrare: sigilar
sigilar adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sigilar
  • sigilarul
  • sigilaru‑
  • sigilară
  • sigilara
plural
  • sigilari
  • sigilarii
  • sigilare
  • sigilarele
genitiv-dativ singular
  • sigilar
  • sigilarului
  • sigilare
  • sigilarei
plural
  • sigilari
  • sigilarilor
  • sigilare
  • sigilarelor
vocativ singular — —
plural — —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sigilare, sigilărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi sigila DEX '09 DEX '98 DN

sigila, sigilezverb

  • 1. A pune, a aplica un sigiliu; a închide o scrisoare, un pachet, o încăpere etc. prin aplicare de sigilii. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: pecetlui antonime: desigila despecetlui
    • format_quote Capacul e închis și sigilat cu ceară. BOGZA, Ț. 76. DLRLC
    • format_quote Se pune dinamită, se dă foc și din nou se adună aurul; e închis în cutii și sigilat cu două ștampile. BOGZA, Ț. 78. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.