SCARIFICA, scarific, vb. I. 1. A afâna pământul cu ajutorul scarificatorului. 2. A scormoni suprafața unui teren sau a unei șosele în refacere, pentru a ușura îndepărtarea pământului, a pietrelor etc. sau pentru a asigura o bună legătură între materialul nou și cel vechi. 3. A cresta superficial pielea unui bolnav, provocând o ușoară sângerare în scop terapeutic sau pentru a introduce un medicament, un vaccin, pentru a face o analiză etc. – Din fr. scarifier, lat. scarificare.

scarifica [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) ~fia / Pzi: scarific / E: lat scarificare, fr scarifer] 1 (Fșa; c. i. pielea, sau, pgn, părți ale corpului, pex, ființe) A cresta superficial cu ajutorul scarificatorului (1), al unui bisturiu, al unui brici etc., pentru a provoca o sângerare locală, pentru a degaja o regiune infiltrată sau inflamată, pentru a aplica un vaccin etc. Si: (înv) a hărăxi (îvr), a scariface. 2 (C. i. pământul arabil) A sfărâma cu scarificatorul (2) sau cu alt instrument. 3 (C. i. materialul de suprafață al unor drumuri, șosele în refacere etc.) A scormoni și a disloca cu ajutorul scarificatorului (3) sau al altor instrumente.

SCARIFICA, scarific, vb. I. Tranz.^[1] 1. A afâna pământul cu ajutorul scarificatorului. 2. A scormoni suprafața unui teren sau a unei șosele în refacere, pentru a ușura îndepărtarea pământului, a pietrelor etc. sau pentru a asigura o bună legătură între materialul nou și cel vechi. 3. A cresta superficial pielea unui bolnav, provocând o ușoară sângerare în scop terapeutic sau pentru a introduce un medicament, un vaccin, pentru a face o analiză etc. – Din fr. scarifier, lat. scarificare. modificată

SCARIFICA, scarific, vb. I. Tranz. 1. A afîna pămîntul cu ajutorul scarificatorului, cu scopul de a asigura pătrunderea aerului la rădăcina plantelor. 2. A disloca și a scormoni suprafața unui teren sau a unei șosele în refacere, pentru a ușura săparea și efectuarea altor operații sau pentru a asigura o bună legătură între materialul nou și cel vechi. 3. A cresta superficial pielea, pentru a provoca o ușoară sîngerare locală sau pentru a introduce o substanță terapeutică (vaccin sau medicament).

SCARIFICA vb. I. tr. 1. A scormoni suprafața unei șosele care trebuie refăcută, pentru a asigura o legătură mai bună între noile și vechile materiale. ♦ A afîna pămîntul cu ajutorul scarificatorului. 2. A cresta ușor pielea unui bolnav în scop terapeutic (pentru a-i lua sînge etc.). [P.i. scarific, 3,6 -că. / < lat., it. scarificare, cf. fr. scarifier].

SCARIFICA vb. tr. 1. a scormoni suprafața unei șosele care trebuie refăcută pentru a asigura o legătură mai bună între noile și vechile materiale. ◊ a afâna pământul cu scarificatorul. 2. (med.) a cresta ușor pielea pentru provocarea unei sângerări, aplicarea ventuzelor etc. (< fr. scarifier, lat. scarificare)

A SCARIFICA scarific tranz. 1) (soluri, terenuri cultivate) A afâna, asigurând pătrunderea aerului la rădăcina plantelor. 2) (suprafețe rutiere în refacere) A scormoni, ușurând lucrările ulterioare. 3) (pielea) A cresta la suprafață, provocând o sângerare ușoară (pentru a introduce un medicament sau pentru a face o analiză). /<lat. scarificare, fr. scarifier

scarifia v vz scarifica

* scarifíc, a -á v. tr. (lat. scarifico, -ficáre, a scarifica, d. ngr. skariphástai, a zgîria). Chir. Hărăxesc, crestez cu lanțeta ca să ĭaŭ sînge. V. scrijilesc.

scarifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. scarific, 2 sg. scarifici, 3 scarifică; conj. prez. 1 sg. să scarific, 3 să scarifice

scarifica (a ~) vb., ind. prez. 3 scarifică; conj. prez. 3 să scarifice

scarifica vb., ind. prez. 1 sg. scarific, 3 sg. și pl. scarifică; conj. prez. 3 sg. și pl. scarifice

scarifica (ind. prez. 3 sg. și pl. scarifică)

SCARIFICA vb. (MED.) (înv.) a hărăxi. (A ~ pielea.)

SCARIFICA vb. (MED.) (înv.) a hărăxi. (~ pielea.)