SALIVĂ, salive, s. f. Lichid apos și puțin vâscos care se formează continuu în gură, fiind secretat de glandele salivare, care servește la formarea și la înghițirea bolului alimentar, umezește și spală membrana mucoasă a gurii etc. – Din fr. salive, lat. saliva.

salivă sf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~ve / E: fr salive, lat saliva] Lichid secretat de glandele salivare și eliminat prin canalele excretoare în cavitatea bucală, servind la formarea și la înghițirea bolului alimentar, la păstrarea umidității membranei mucoase a gurii etc. Si: (pfm) scuipat, bale.

SALIVĂ s. f. Lichid apos și puțin vâscos care se formează continuu în gură, fiind secretat de glandele salivare, care servește la formarea și la înghițirea bolului alimentar, umezește și spală membrana mucoasă a gurii etc. – Din fr. salive, lat. saliva.

SALIVĂ s. f. Lichid apos, puțin vîscos, care se formează în continuu în gură, fiind secretat de glandele salivare și de alte mici glande ale mucoasei bucale; servește la formarea și la înghițirea bolului alimentar, umezește și spală membrana mucoasă a gurii etc. V. scuipat. Cavitatea bucală, pentru a lupta împotriva infecțiilor, are două mijloace de apărare: mucoasa și saliva. NICOLAU-MAISLER, D. V. 501. Își înghițeau saliva ce le umplea gura cu un gust de leșie. VLAHUȚĂ, O. A. 136.

SALIVĂ s.f. Lichid apos și puțin vîscos care umezește gura, secretat de glandele salivare. [< fr. salive, lat. saliva].

SALIVĂ s. f. lichid puțin vâscos, care umezește gura, secretat de glandele salivare. (< fr. salive, lat. saliva)

SALIVĂ f. Lichid secretat din glandele salivare, necesar în masticație și digestie. [G.-D. salivei] /<fr. salive, lat. saliva

salivă f. umoare apoasă și puțin cleioasă ce curge din gură: saliva înlesnește și prepară digestiunea.

* salivă f., pl. e (lat. salíva). Fiziol. Scuipat, stupit, maĭ ales vorbind de umezeala naturală a guriĭ, care moaĭe mîncarea și ajută digestiunea.

SALIVA, salivez, vb. I. Intranz. A secreta, a produce (multă) salivă. – Din fr. saliver, lat. salivare.

saliva vi [At: I. GOLESCU, C. / Pzi: ~vez / E: fr saliver] 1 A secreta (multă) salivă. 2 (Fig) A dori foarte mult (ceva).

SALIVA, salivez, vb. I. Intranz. A secreta, a produce (multă) salivă. – Din fr. saliver, lat. salivare.

SALIVA vb. I. intr. A produce (multă) salivă. [< fr. saliver].

SALIVA vb. tr. a produce (multă) salivă. (< fr. saliver, lat. salivare)

A SALIVA ~ez intranz. A produce salivă. /<fr. saliver

* salivéz v. intr. (lat. salivo, -iváre). Fiziol. Secretez multă salivă: gura salivează.

salivă s. f., g.-d. art. salivei; pl. salive

!salivă s. f., g.-d. art. salivei; pl. salive

salivă s. f., g.-d. art. salivei

saliva (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. salivez, 3 salivează; conj. prez. 1 sg. să salivez, 3 să saliveze

saliva (a ~) vb., ind. prez. 3 salivează

saliva vb., ind. prez. 1 sg. salivez, 3 sg. și pl. salivează

SALIVĂ s. scuipat, scuipătură, spută, (rar) apă, (pop.) stupit.

SALIVĂ s. scuipat, scuipătură, spută, (rar) apă, (pop.) stupit.

SALÍVĂ (< fr., lat.) s. f. (FIZIOL.) Lichid incolor, cu pH ușor acid (6-7), secretat în cavitatea bucală de glandele salivare, compus din apă, săruri minerale, mucină, lizozim enzime; la insectele hematofage conține agenți anticoagulanți și substanțe cu aefect anestezic local. Curăță și umectează mucoasa bucală, jucând un rol în masticație, deglutiție și digestia chimică a anumitor compuși.

a saliva după ceva / după cineva expr. a tânji, a dori, a râvni.