SALIVĂ s. f. Lichid apos, puțin vîscos, care se formează în continuu în gură, fiind secretat de glandele salivare și de alte mici glande ale mucoasei bucale; servește la formarea și la înghițirea bolului alimentar, umezește și spală membrana mucoasă a gurii etc. V. scuipat. Cavitatea bucală, pentru a lupta împotriva infecțiilor, are două mijloace de apărare: mucoasa și saliva. NICOLAU-MAISLER, D. V. 501. Își înghițeau saliva ce le umplea gura cu un gust de leșie. VLAHUȚĂ, O. A. 136.