9 definiții pentru rotitor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ROTITOR, -OARE, rotitori, -oare, adj. (Despre piese, elemente, obiecte etc.) Care se rotește. – Roti + suf. -tor.
ROTITOR, -OARE, rotitori, -oare, adj. (Despre piese, elemente, obiecte etc.) Care se rotește. – Roti + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rotitor, ~oare a [At: HELIADE, O. I, 159 / Pl: ~i, ~oare / E: roti + -tor] 1 Care se rotește (1) Si: rotit2 (2). 2 (Fig; d. timp) Trecător. 3-4 Care rotește (4, 13).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ROTITOR, -OARE, rotitori, -oare, adj. Care se rotește. În ziua pe sfîrșite se împuțina lumina, iar din asfințit, de la munți, parcă veneau spre noi neguri rotitoare. SADOVEANU, O. V 155. Și păduri și zbătutele-adîncuri Dorm în ocean, și pe cer rotitoarele stele spre culme Suie, și văile tac. COȘBUC, AE. 79. Stă castelul singuratic, oglindindu-se în lacuri, Iar în fundul apei clare doarme umbra lui de veacuri; Se înalță în tăcere dintre rariștea de brazi, Dînd atîta întunerec rotitorului talaz. EMINESCU, O. I 152.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ROTITOR ~oare (~ori, ~oare) Care se rotește. /a roti + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
rotitor adj. m., pl. rotitori; f. sg. și pl. rotitoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
rotitor adj. m., pl. rotitori; f. sg. și pl. rotitoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
rotitor adj. m., pl. rotitori; f. sg. și pl. rotitoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ROTITOR adj. v. turnant.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ROTITOR adj. turnant. (O piesă ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
rotitor, rotitoareadjectiv
- 1. (Despre piese, elemente, obiecte etc.) Care se rotește. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: turnant
- În ziua pe sfîrșite se împuțina lumina, iar din asfințit, de la munți, parcă veneau spre noi neguri rotitoare. SADOVEANU, O. V 155. DLRLC
- Și păduri și zbătutele-adîncuri Dorm în ocean, și pe cer rotitoarele stele spre culme Suie, și văile tac. COȘBUC, AE. 79. DLRLC
- Stă castelul singuratic, oglindindu-se în lacuri, Iar în fundul apei clare doarme umbra lui de veacuri; Se înalță în tăcere dintre rariștea de brazi, Dînd atîta întunerec rotitorului talaz. EMINESCU, O. I 152. DLRLC
-
etimologie:
- Roti + sufix -tor. DEX '98 DEX '09