ROTITOR, -OARE, rotitori, -oare, adj. Care se rotește. În ziua pe sfîrșite se împuțina lumina, iar din asfințit, de la munți, parcă veneau spre noi neguri rotitoare. SADOVEANU, O. V 155. Și păduri și zbătutele-adîncuri Dorm în ocean, și pe cer rotitoarele stele spre culme Suie, și văile tac. COȘBUC, AE. 79. Stă castelul singuratic, oglindindu-se în lacuri, Iar în fundul apei clare doarme umbra lui de veacuri; Se înalță în tăcere dintre rariștea de brazi, Dînd atîta întunerec rotitorului talaz. EMINESCU, O. I 152.