revoluționare sf [At: BĂLCESCU, M. V. 2 / P: ~ți-o~ / Pl: ~nări / E: revoluționa] Transformare, de obicei bruscă și profundă, într-un domeniu oarecare.

REVOLUȚIONARE, revoluționări, s. f. Acțiunea de a revoluționa; transformare de obicei bruscă și profundă (într-un domeniu oarecare). Revoluționarea modului de producție într-o sferă a industriei provoacă revoluționarea ei și în altă sferă. MARX, C. I 355.

REVOLUȚIONARE s.f. Acțiunea de a revoluționa și rezultatul ei; transformare bruscă și profundă într-un domeniu oarecare. [Pron. -ți-o-. / < revoluționa].

REVOLUȚIONA, revoluționez, vb. I. Tranz. A transforma radical, a schimba, a preface. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. révolutionner.

revoluționa vt [At: BĂLCESCU, M. V. 14 / P: ~ți-o~ / Pzi: ~nez / E: fr révolutionner] 1 A aduce în stare de revoluție (1). 2 A îndemna la revoluție (1). 3 A transforma brusc și din temelii Si: a schimba.

revoluționar, ~ă [At: AR (1830), 3 712/3 / P: ~ți-o~ / V: (îvr) ~ner / Pl: ~i, ~e / E: fr révolutionnaire] 1 a Care ține de revoluție (1). 2 a Care se referă la revoluție (1). 3 Care aderă la revoluție sau propagă revoluția (1). 4 a (Fig) Care produce o transformare radicală într-un anumit domeniu. 5 smf Partizan al revoluției (1) Vz adept (1). 6 smf Participant la o revoluție (1). 7 smf Răzvrătit (1). 8 Inițiator al unor transformări radicale într-un anumit domeniu.

revoluționer, ~ă a vz revoluționar

REVOLUȚIONA, revoluționez, vb. I. Tranz. A schimba radical, a transforma brusc și din temelii. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. révolutionner.

REVOLUȚIONA, revoluționez, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la popoare, clase sociale, colectivități de oameni etc.) A aduce în stare de revoluție, a îndemna la revoluție. În cale, în toate părțile, Mihai revoluționa popoarele și le silea... a se uni cu armia sa. BĂLCESCU, O. II 233. 2. A schimba radical, a transforma de obicei brusc și din temelie. Aburul și mașinile au transformat manufactura în industrie modernă, revoluționînd întreaga temelie a societății burgheze.

REVOLUȚIONAR¹, -Ă, revoluționari, -e, adj. 1. Care ține de revoluție, care e în legătură cu revoluția, care aderă la revoluție, care propagă revoluția. Fără teorie revoluționară nu poate să existe nici mișcare revoluționară. LENIN, O. V 355. I-a adus știrea că la Izlaz a izbucnit revoluția, că s-a numit acolo un guvern revoluționar. CAMIL PETRESCU, O. II 270. [«Noi vrem pămînt»] e una din cele mai revoluționare poezii din toate literaturile. GHEREA, ST. CR. III 351. 2. Fig. Care produce o transformare radicală într-un anumit domeniu; care e în stare să schimbe situația veche. Republicanul și democratul Bălcescu preconizează o istorie revoluționară, care să nu se ocupe de biografiile principilor, ci de instituțiile poporului. SADOVEANU, E. 54.

REVOLUȚIONAR², -Ă, revoluționari, -e, s. m. și f. Partizan, adept al revoluției; participant la revoluție. Ochi-Verzi era un revoluționar ca cei care lucraseră la dărîmarea împărăției rusești. SADOVEANU, M. C. 69. Un om atît de avut nu poate fi un revoluționar. BOLINTINEANU, O. 424.

REVOLUȚIONA vb. I. tr. A schimba, a preface, a transforma radical. [Pron. -ți-o-. / < fr. révolutionner].

REVOLUȚIONAR, -Ă adj. 1. Care ține de revoluție; care aderă la revoluție sau propagă revoluția. 2. (Fig.) Care preface radical un anumit domeniu; transformator, înnoitor. // s.m. și f. Partizan, susținător al revoluției; participant la revoluție. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. révolutionnaire].

REVOLUȚIONA vb. tr. a schimba, a preface, a transforma radical. (< fr. révolutionner)

REVOLUȚIONAR, -Ă I. adj. 1. referitor la revoluție; care aderă la revoluție sau propagă revoluția. 2. (fig.) care preface radical un anumit domeniu; înnoitor. II. s. m. f. adept al revoluției. (< fr. révolutionnaire)

A REVOLUȚIONA ~ez tranz. 1) (mase de oameni) A pregăti la luptă revoluționară. 2) (stări de lucruri) A schimba radical; a transforma din temelie. [Sil. -ți-o-] /<fr. révolutionner

REVOLUȚIONAR¹ ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de revoluție; propriu revoluției. Situație ~ă. 2) Care este orientat spre înfăptuirea unei revoluții. Mișcare ~ă. 3) Care este stabilit de revoluție; menit să consolideze biruința revoluției. Grup ~. 4) fig. Care revoluționează un domeniu de activitate. Transformări ~e în producție. [Sil. -ți-o-] /<fr. révolutionnaire

REVOLUȚIONAR² ~i m. 1) Adept al unei revoluții. 2) Persoană care participă la o revoluție. 3) Persoană care a inițiat o transformare radicală într-un domeniu de activitate. [Sil. -ți-o-] /<fr. révolutionnaire

revoluționà v. 1. a agita o revoluțiune; 2. fig. a turbura profund, a transforma.

revoluționar a. ce ține de revoluțiunile politice. ║ m. partizan al revoluțiunilor.

*revoluționár, -ă adj. (fr. révolutionnaire). De revoluțiune politică, de răscoală: principiĭ revoluționare. Partizan al revoluțiuniĭ, ĭubitor de răscoală: demagogu în opozițiune e revoluționar.

*revoluționéz v. tr. (fr. révolutionner). Fac marĭ schimbărĭ în spirite, în știință: descoperirea Americiiĭ a revoluționat lumea.

revoluționare (desp. -ți-o-) s. f., g.-d. art. revoluționării; pl. revoluționări

revoluționare (-ți-o-) s. f., g.-d. art. revoluționării; pl. revoluționări

revoluționare s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. revoluționării; pl. revoluționări

revoluționa (a ~) (desp. -ți-o-) vb., ind. prez. 1 sg. revoluționez, 3 revoluționează; conj. prez. 1 sg. sărevoluționez, 3 să revoluționeze

revoluționar (desp. -ți-o-) adj. m., s. m., pl. revoluționari; adj. f., s. f. revoluționară, pl. revoluționare

revoluționa (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 revoluționează

revoluționar (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. revoluționari; adj. f., s. f. revoluționară, pl. revoluționare

revoluționa vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. revoluționez, 3 sg. și pl. revoluționează

revoluționar adj. m., s. m. (sil. -ți-o-), pl. revoluționari; f. sg. revoluționară, pl. revoluționare

REVOLUȚIONAR s. (înv.) căuzaș. (~ de la 1848.)

REVOLUȚIONAR s. (înv.) căuzaș. (~ de la 1848.)

Revoluționar ≠ contrarevoluționar