opțiuni
  • info

10 definiții pentru revoluționară

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REVOLUȚIONAR, -Ă, revoluționari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de revoluție, care este în legătură cu revoluția, care aderă la revoluție sau propagă revoluția. ♦ Fig. Care produce o transformare radicală într-un anumit domeniu; înnoitor, transformator. 2. S. m. și f. Partizan, adept al revoluției (I); participant la o revoluție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. révolutionnaire.

REVOLUȚIONAR, -Ă, revoluționari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de revoluție, care este în legătură cu revoluția, care aderă la revoluție sau propagă revoluția. ♦ Fig. Care produce o transformare radicală într-un anumit domeniu; înnoitor, transformator. 2. S. m. și f. Partizan, adept al revoluției (I); participant la o revoluție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. révolutionnaire.

revoluționar, ~ă [At: AR (1830), 3 712/3 / P: ~ți-o~ / V: (îvr) ~ner / Pl: ~i, ~e / E: fr révolutionnaire] 1 a Care ține de revoluție (1). 2 a Care se referă la revoluție (1). 3 Care aderă la revoluție sau propagă revoluția (1). 4 a (Fig) Care produce o transformare radicală într-un anumit domeniu. 5 smf Partizan al revoluției (1) Vz adept (1). 6 smf Participant la o revoluție (1). 7 smf Răzvrătit (1). 8 Inițiator al unor transformări radicale într-un anumit domeniu.

REVOLUȚIONAR2, -Ă, revoluționari, -e, s. m. și f. Partizan, adept al revoluției; participant la revoluție. Ochi-Verzi era un revoluționar ca cei care lucraseră la dărîmarea împărăției rusești. SADOVEANU, M. C. 69. Un om atît de avut nu poate fi un revoluționar. BOLINTINEANU, O. 424.

REVOLUȚIONAR, -Ă adj. 1. Care ține de revoluție; care aderă la revoluție sau propagă revoluția. 2. (Fig.) Care preface radical un anumit domeniu; transformator, înnoitor. // s.m. și f. Partizan, susținător al revoluției; participant la revoluție. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. révolutionnaire].

REVOLUȚIONAR, -Ă I. adj. 1. referitor la revoluție; care aderă la revoluție sau propagă revoluția. 2. (fig.) care preface radical un anumit domeniu; înnoitor. II. s. m. f. adept al revoluției. (< fr. révolutionnaire)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

revoluționar (desp. -ți-o-) adj. m., s. m., pl. revoluționari; adj. f., s. f. revoluționară, pl. revoluționare

revoluționar (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. revoluționari; adj. f., s. f. revoluționară, pl. revoluționare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

REVOLUȚIONAR s. (înv.) căuzaș. (~ de la 1848.)

REVOLUȚIONAR s. (înv.) căuzaș. (~ de la 1848.)

Revoluționar ≠ contrarevoluționar

Intrare: revoluționară
  • silabație: -ți-o- info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • revoluționară
  • revoluționara
plural
  • revoluționare
  • revoluționarele
genitiv-dativ singular
  • revoluționare
  • revoluționarei
plural
  • revoluționare
  • revoluționarelor
vocativ singular
  • revoluționară
  • revoluționaro
plural
  • revoluționarelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

revoluționar, revoluționarisubstantiv masculin
revoluționară, revoluționaresubstantiv feminin

  • 1. Partizan, adept al revoluției; participant la o revoluție. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: căuzaș antonime: contrarevoluționar
    • format_quote Ochi-Verzi era un revoluționar ca cei care lucraseră la dărîmarea împărăției rusești. SADOVEANU, M. C. 69. DLRLC
    • format_quote Un om atît de avut nu poate fi un revoluționar. BOLINTINEANU, O. 424. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.