5 definiții pentru retăbăcire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RETĂBĂCIRE, retăbăciri, s. f. Operație care se efectuează după tăbăcirea propriu-zisă, mai ales la pieile de talpă, și care constă în tensionarea pieilor în soluții concentrate de tananți pentru umplerea spațiilor goale dintre fibre. – Pref. re- + tăbăcire.

RETĂBĂCIRE, retăbăciri, s. f. Operație care se efectuează după tăbăcirea propriu-zisă, mai ales la pieile de talpă, și care constă în tensionarea pieilor în soluții concentrate de tananți pentru umplerea spațiilor goale dintre fibre. – Re1- + tăbăcire.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

retăbăcire s. f., g.-d. art. retăbăcirii; pl. retăbăciri

retăbăcire s. f., g.-d. art. retăbăcirii; pl. retăbăciri

Intrare: retăbăcire
retăbăcire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • retăbăcire
  • retăbăcirea
plural
  • retăbăciri
  • retăbăcirile
genitiv-dativ singular
  • retăbăciri
  • retăbăcirii
plural
  • retăbăciri
  • retăbăcirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

retăbăcire, retăbăcirisubstantiv feminin

  • 1. Operație care se efectuează după tăbăcirea propriu-zisă, mai ales la pieile de talpă, și care constă în tensionarea pieilor în soluții concentrate de tananți pentru umplerea spațiilor goale dintre fibre. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • Prefix re- + tăbăcire. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.