Definiția cu ID-ul 58786:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RETĂBĂCIRE, retăbăciri, s. f. Operație care se efectuează după tăbăcirea propriu-zisă, mai ales la pieile de talpă, și care constă în tensionarea pieilor în soluții concentrate de tananți pentru umplerea spațiilor goale dintre fibre. – Re1- + tăbăcire.