REGAL², -Ă, (1, 3) regali, -e, adj., (2) regaluri, s. n. 1. Adj. Care aparține unui rege, privitor la rege; regesc; p. ext. bogat, luxos, maiestuos, mândru. 2. S. n. (Livr.) Ospăț mare, bogat; banchet festiv. ♦ Eveniment deosebit (care încântă, desfată etc.). ♦ Plăcere mare; dar² plăcut. 3. Adj. (În sintagma) Apă regală = amestec de acid clorhidric și acid azotic, care are proprietatea de a ataca metalele nobile. [Pl. și: (2) regale] – Din fr. régal(e), it. regale, lat. regalis.

regal¹ sn [At: ȘĂINEANU / Pl: ~uri, ~e / E: ger Regal] Dulăpior în secția de culegere manuală a unei tipografii, în care se păstrează casetele cu litere și suporturile pentru pagini.

regal² sn [At: CARAGIALE, O. VII, 359 / Pl: ~e / E: fr regal] 1 (Îvr) Ospăț bogat Si: banchet (1). 2 Eveniment deosebit care încântă. 3 Dar² (1) foarte plăcut.

regal³, ~ă [At: CR (1832), 243¹/31 / V: (înv) rig~, ~e / Pl: ~i, ~e / E: fr régale, lat regalis, -e, it regale cf rigă] 1 a Care aparține unui rege¹ (1) Si: regesc (1), (iuz) regiu² (1). 2 a Privitor la rege¹ (1) Si: regesc (2), (iuz) regiu² (2). 3 a Caracteristic unui rege¹ (1). 4 a Care are calitatea de rege¹ (1). 5 a Demn de un rege¹ (1) Si: regesc (7). 6 a Ca al unui rege¹ (1). 7 a Maiestuos. 8 a (Îs) Apă ~ă Amestec de acid clorhidric și acid azotic, care are proprietatea de a ataca metalele nobile. 9 sf (Iuz) Pahar de bere mai mic decât țapul. 10 sf (Iuz) Cantitatea de bere dintr-un regal³ (9).

REGAL², -Ă, regali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care aparține unui rege, privitor la rege; regesc; p. ext. bogat, luxos, maiestuos, mândru. 2. S. n. (Livr.) Ospăț mare, bogat; banchet festiv. ♦ Eveniment deosebit (care încântă, desfată etc.). ♦ Plăcere mare; dar² plăcut. 3. Adj. (În sintagma) Apă regală = amestec de acid clorhidric și acid azotic, care are proprietatea de a ataca metalele nobile. – Din fr. régal(e), it. regale, lat. regalis.

REGAL², regaluri, s. n. Dulăpior în care se păstrează într-o tipografie casele cu litere sau formele care așteaptă tiparul. Te bucurai să rămîi la regal și să împarți litera în casă. PAS, Z. I 284.

REGAL¹, regale, s. n. (Învechit) Ospăț bogat, masă mare; banchet. Cu așa feluri de bucate... sper să-mi servești un adevărat regal, care să mă dreagă de indigestia ce mi-a produs-o arta culinară a poeților noștri. CARAGIALE, O. VII 359.

REGAL³, -Ă, regali, -e, adj. De rege, al regelui, referitor la rege; regesc. Cele două portrete regale priveau plictisite. C. PETRESCU, Î. II 209. Părăzi, decor de teatru, luminații, Tot ce pe vulg și pe copii înșală, Aceasta-i toată slava ta regală. VLAHUȚĂ, O. A. 38. ◊ Apă regală v. apă (II 1). Comisar regal v. comisar. ♦ (Poetic) Maiestos, măreț, mîndru. El revoacă-n dulci icoane a istoriei minune, Vremea lui Ștefan cel Mare, zimbrul sombru și regal. EMINESCU, O. I 35.

REGAL, -Ă adj. De rege; al regelui; regesc. ♦ (Poet.) Maiestuos, măreț. [< fr. régal, it. regale, lat. regalis].

REGAL¹ s.n. (Poligr.) Raft în formă de pupitru, în care se păstrează casetele cu litere. [Pl. -le. / < germ. Regal].

REGAL² s.n. (Franțuzism) 1. Masă mare, banchet. ♦ Mare plăcere, dar plăcut. 2. (Fig.) Plăcere deosebită, încîntare. [< fr. régal].

REGAL¹ s. n. raft în care se păstrează casetele cu litere în tipografie. (< germ. Regal)

REGAL² s. n. 1. masă mare, banchet. 2. dar plăcut, cadou. 3. (fig.) plăcere deosebită, încântare. (< fr. régal, it. regalo)

REGAL³, -Ă adj. 1. de rege; regesc. 2. demn de un rege, maiestuos. (< fr. régal, lat. regalis, it. regale)

regal s. n. (livr.) Cadou, desfătare ◊ „Cu greu se pot găsi cuvinte de mulțumire și apreciere pentru cei de la televiziune care duminică între orele 18 și 19 au oferit celor mici un adevărat «regal» tele!” Săpt. 2 IV 76 p. 6. ◊ „Tot duminică, pe TVR1, un regal cu «Divertis».” Ev.z. 31 I 97 p. 11; v. și 4 V 84 p. 4 (din it. regalo, fr. régal; DN – alt sens, DEX, DN3)

REGAL² ~e n. livr. Masă bogată oferită cu ocazia unei zile festive; masă de sărbătoare. /<fr. régal

REGAL¹ ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de regi; propriu regilor. Palat ~. 2) fig. Care se impune prin măreție; cu aspect grandios și impunător. 3): Apă ~ă amestec de acid azotic și acid clorhidric care se folosește la dizolvarea unor metale. /<fr. régal[e], it. regale, lat. regalis

REGAL³ ~e n. tipogr. Dulap în care se păstrează casetele cu litere și suporturile pentru pagini. /<germ. Regal

regal n. în tipografie: dulap în care se păstrează cutiile cu litere. [Nemț. REGAL, policioară].

regal a. regesc: palida ’nțelepciune cu zâmbirea ei regală EM.

*regál, -ă adj. (lat. regalis; it. reale, fr. royal). Regesc, de rege, al regeluĭ: palatu regal. Care e iscălit de rege: decret regal. Demn de un rege, ca de rege: magnificență regală. Al regatuluĭ al statuluĭ (odinioară în Prusia, Bavaria, Saxonia, Ungaria, ĭar azĭ în Italia): biblioteca regală. Alteță regală, titlu dat principeluĭ care e destinat să moștenească corona regală. Tigru regal saŭ achilă regală, de specia cea maĭ mare. Apă regală, un amestec de acid azotic și cloridric, care disolvă auru și platina (considerate ca regĭ aĭ metalelor). S. f., pl. e. Un pahar de bere mic (200-250 de grame): a bea o regală. Un fel de țigară mică: a fuma o regală. Adv. Ca un rege: a plăti regal.

regale a vz regal³

rigal, ~ă a vz regal³

Alba (Inferioară) f. numită de Unguri Alsó-Fehér, județ în Transilvania, 195.000 loc., cu cap. Aiud. ║ (Regală), comitat și cetate în Ungaria, vechiu oraș industrial și comercial: 28.000 loc.; odinioară (1027-1380) rezidența regilor maghiari.

regal¹ adj. m., pl. regali; f. regală, pl. regale

regal² (dulăpior) s. n., pl. regale

!regal³ (ospăț) (livr.) s. n., pl. regaluri

regal² (dulăpior) s. n., pl. regale

!regal³ (ospăț) s. n., pl. regaluri/regale

regal¹ adj. m., pl. regali; f. regală, pl. regale

regal (ospăț bogat, dulăpior) s. n., pl. regale

regal adj. m., pl. regali; f. sg. regală, pl. regale

apă regală s. f. + adj.

REGAL adj. regesc.

REGAL adj. regesc, (înv. și pop.) crăiesc, (înv.) regiu. (Coroană ~.)

regal (< germ. Orgelregal) 1. Mic instrument de suflat cu claviatură (orgă portativă) cunoscut încă din sec. 11-12. Dar sub această denumire este folosit între sec. 15-17. Spre deosebire de positiv*, r. Întrebuințează doar tuburi linguale, deschise și închise, confecționate din metal sau lemn de 8’ [câteodată și de 4’ și 16’ – v. picior (2)], prevăzute cu ancii*. O cutie mică, conținând camera de vânt, tuburile și două foale, ultimele acționate de o secundă persoană, se așează pe o măsuță. Instr. a fost folosit în bis., în cadrul muzicii laice, de dans, în muzica făcută în casă, iar în sec. 17 și pentru a susține basul continuu* (Orfeu de Monteverdi). Dispare în sec. 18 V.: Bibelregal; organo di legno. 2. Denumire a registrelor (II) linguale cu pavilioane scurte, în cadrul orgii mari. Registrele proveneau din r. (1) și ansamblul lor era inclus ca instr. independent în cadrul orgii (sec. 16) în vederea unor execuții speciale.

REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE, publicație lunară cu caracter cultural, literar și artistic, apărută la București (1 ian. 1934-31 dec. 1947), având succesiv ca redactori-șefi pe Paul Zarifopol, Camil Petrescu și D. Caracostea. Începând cu 1 sept. 1945 a apărut o nouă serie, avându-l director pe Al. Rosetti. Au colaborat A. Maniu, T. Arghezi, I. Pillat, G. Lesnea, Camil Petrescu, E. Jebeleanu, Magda Isanoș, G. Dumitrescu, Al. Philippide, M.R. Paraschivescu, G. Mihăescu, V. Eftimiu, G. Bogza, S. Cioculescu, V. Streinu, M. Eliade, T. Vianu, Al. Dima, P. Comarnescu, G. Oprescu, E. Lovinescu ș.a.