REGAL², -Ă, (1, 3) regali, -e, adj., (2) regaluri, s. n. 1. Adj. Care aparține unui rege, privitor la rege; regesc; p. ext. bogat, luxos, maiestuos, mândru. 2. S. n. (Livr.) Ospăț mare, bogat; banchet festiv. ♦ Eveniment deosebit (care încântă, desfată etc.). ♦ Plăcere mare; dar² plăcut. 3. Adj. (În sintagma) Apă regală = amestec de acid clorhidric și acid azotic, care are proprietatea de a ataca metalele nobile. [Pl. și: (2) regale] – Din fr. régal(e), it. regale, lat. regalis.

regal² sn [At: CARAGIALE, O. VII, 359 / Pl: ~e / E: fr regal] 1 (Îvr) Ospăț bogat Si: banchet (1). 2 Eveniment deosebit care încântă. 3 Dar² (1) foarte plăcut.

regal³, ~ă [At: CR (1832), 243¹/31 / V: (înv) rig~, ~e / Pl: ~i, ~e / E: fr régale, lat regalis, -e, it regale cf rigă] 1 a Care aparține unui rege¹ (1) Si: regesc (1), (iuz) regiu² (1). 2 a Privitor la rege¹ (1) Si: regesc (2), (iuz) regiu² (2). 3 a Caracteristic unui rege¹ (1). 4 a Care are calitatea de rege¹ (1). 5 a Demn de un rege¹ (1) Si: regesc (7). 6 a Ca al unui rege¹ (1). 7 a Maiestuos. 8 a (Îs) Apă ~ă Amestec de acid clorhidric și acid azotic, care are proprietatea de a ataca metalele nobile. 9 sf (Iuz) Pahar de bere mai mic decât țapul. 10 sf (Iuz) Cantitatea de bere dintr-un regal³ (9).

REGAL², -Ă, regali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care aparține unui rege, privitor la rege; regesc; p. ext. bogat, luxos, maiestuos, mândru. 2. S. n. (Livr.) Ospăț mare, bogat; banchet festiv. ♦ Eveniment deosebit (care încântă, desfată etc.). ♦ Plăcere mare; dar² plăcut. 3. Adj. (În sintagma) Apă regală = amestec de acid clorhidric și acid azotic, care are proprietatea de a ataca metalele nobile. – Din fr. régal(e), it. regale, lat. regalis.

REGAL¹, regale, s. n. (Învechit) Ospăț bogat, masă mare; banchet. Cu așa feluri de bucate... sper să-mi servești un adevărat regal, care să mă dreagă de indigestia ce mi-a produs-o arta culinară a poeților noștri. CARAGIALE, O. VII 359.

REGAL² s.n. (Franțuzism) 1. Masă mare, banchet. ♦ Mare plăcere, dar plăcut. 2. (Fig.) Plăcere deosebită, încîntare. [< fr. régal].

REGAL² s. n. 1. masă mare, banchet. 2. dar plăcut, cadou. 3. (fig.) plăcere deosebită, încântare. (< fr. régal, it. regalo)

regal s. n. (livr.) Cadou, desfătare ◊ „Cu greu se pot găsi cuvinte de mulțumire și apreciere pentru cei de la televiziune care duminică între orele 18 și 19 au oferit celor mici un adevărat «regal» tele!” Săpt. 2 IV 76 p. 6. ◊ „Tot duminică, pe TVR1, un regal cu «Divertis».” Ev.z. 31 I 97 p. 11; v. și 4 V 84 p. 4 (din it. regalo, fr. régal; DN – alt sens, DEX, DN3)

REGAL² ~e n. livr. Masă bogată oferită cu ocazia unei zile festive; masă de sărbătoare. /<fr. régal

!regal³ (ospăț) (livr.) s. n., pl. regaluri

regal¹ adj. m., pl. regali; f. regală, pl. regale

regal² (dulăpior) s. n., pl. regale

!regal³ (ospăț) s. n., pl. regaluri/regale

regal (ospăț bogat, dulăpior) s. n., pl. regale