opțiuni
  • info

2 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂTUTIT, -Ă, rătutiți, -te, adj. (Reg. și fam.) Zăpăcit, smintit, nebun. – V. rătuti.

rătutit, ~ă a [At: HEM, 573 / Pl: ~iți, ~e / E: rătuti] (Olt; Mun) 1 Zăpăcit. 2 Amețit (de băutură). 3 Nebun.

RĂTUTIT, -Ă, rătutiți, -te, adj. (Reg.) Zăpăcit, smintit, nebun. – V. rătuti.

RĂTUTIT, -Ă, rătutiți, -te, adj. (Regional) Zăpăcit, smintit, nebun.

RĂTUTI, rătutesc, vb. IV. Refl. (Reg. și fam.) A-și pierde capul, a se zăpăci, a înnebuni. – Et. nec.

rătuti vr [At: VALIAN, V. / Pzi: ~tesc / E: ns cf tut] 1 (Reg) A-și pierde mințile. 2 (Reg) A se zăpăci. 3 (Mun) A se rătăci (1).

RĂTUTI, rătutesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A-și pierde capul, a se zăpăci, a înnebuni. – Et. nec.

RĂTUTI, rătutesc, vb. IV. Refl. (Regional) A-și pierde capul, a se zăpăci, a înnebuni.

rătutésc v. tr. (cp. cu ung. Ratoti ember, om din Ratot, localitate renumită pin oamenĭ proștĭ. Cp. cu tutuĭesc). Vest. Tutuĭesc, zăpăcesc, răcnesc: rătutită din palme, umbla rătutit (Iov. 240 și 246). V. refl. Se rătutise de beție. V. hututuĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rătuti (a se ~) (reg., fam.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă rătutesc, 3 sg. se rătutește, imperf. 1 sg. mă rătuteam; conj. prez. 1 sg. să mă rătutesc, 3 să se rătutească; imper. 2 sg. afirm. rătutește-te; ger. rătutindu-mă

!rătuti (a se ~) (reg., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se rătutește, imperf. 3 sg. se rătutea; conj. prez. 3 să se rătutească

rătuti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rătutesc, imperf. 3 sg. rătutea; conj. prez. 3 sg. și pl. rătutească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂTUTIT adj. v. amețit, băut, beat, cherchelit, fâstâcit, intimidat, îmbătat, încurcat, turmentat, zăpăcit.

rătutit adj. v. AMEȚIT. BĂUT. BEAT. CHERCHELIT. FÎSTÎCIT. INTIMIDAT. ÎMBĂTAT. ÎNCURCAT. TURMENTAT. ZĂPĂCIT.

RĂTUTI vb. v. fâstâci, intimida, încurca, zăpăci.

rătuti vb. v. FÎSTÎCI. INTIMIDA. ÎNCURCA. ZĂPĂCI.

Intrare: rătutit
rătutit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rătutit
  • rătutitul
  • rătutitu‑
  • rătutită
  • rătutita
plural
  • rătutiți
  • rătutiții
  • rătutite
  • rătutitele
genitiv-dativ singular
  • rătutit
  • rătutitului
  • rătutite
  • rătutitei
plural
  • rătutiți
  • rătutiților
  • rătutite
  • rătutitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: rătuti
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rătuti
  • rătutire
  • rătutit
  • rătutitu‑
  • rătutind
  • rătutindu‑
 singular plural
  • rătutește
  • rătutiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rătutesc
 (să)
  • rătutesc
  • rătuteam
  • rătutii
  • rătutisem
a II-a (tu)
  • rătutești
 (să)
  • rătutești
  • rătuteai
  • rătutiși
  • rătutiseși
a III-a (el, ea)
  • rătutește
 (să)
  • rătutească
  • rătutea
  • rătuti
  • rătutise
plural I (noi)
  • rătutim
 (să)
  • rătutim
  • rătuteam
  • rătutirăm
  • rătutiserăm
  • rătutisem
a II-a (voi)
  • rătutiți
 (să)
  • rătutiți
  • rătuteați
  • rătutirăți
  • rătutiserăți
  • rătutiseți
a III-a (ei, ele)
  • rătutesc
 (să)
  • rătutească
  • rătuteau
  • rătutiră
  • rătutiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rătutit, rătutităadjectiv

etimologie:
  • vezi rătuti DEX '98 DEX '09

rătuti, rătutescverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.