Definiția cu ID-ul 1275608:
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
rătuti (a se ~) (reg., fam.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă rătutesc, 3 sg. se rătutește, imperf. 1 sg. mă rătuteam; conj. prez. 1 sg. să mă rătutesc, 3 să se rătutească; imper. 2 sg. afirm. rătutește-te; ger. rătutindu-mă