RĂSPAS, răspasuri, s. n. (Pop.) Răgaz. – Pref. răs- + pas.

răspas sn [At: LB / V: ~aț, ~pas / Pl: ~uri / E: răs- + pas] 1 (Pop) Răgaz (2). 2 Repaus. 3 Spațiu între două lucruri. 4 (La războiul de țesut) Spaț.

RĂSPAS, răspasuri, s. n. (Pop.) Răgaz. – Răs- + pas.

RĂSPAS, răspasuri, s. n. (Popular) Răgaz. Cotoșmanul nu-i dădu răspas [voinicului] să se mai gîndească. ISPIRESCU, L. 291.

răspas n. răgaz: nu-i dete răspas să se mai gândească ISP. [Slav. RAS și pas; cf. răstimp].

răspás n., pl. urĭ (răs- și pas. Cp. cu bg. raspus, congediŭ). Vest. Partea urzeliĭ din fața ițelor pe unde se trece suveĭca, spațiu dintre ițe și spată pînă la sulu de la pĭeptu femeiĭ care țese. Fig. Răzbun, răgaz, timp liber: gîndea în răspasurĭ (Iov. 40). A da răspas, a da răgaz.

răspaț sn vz răspas

răspăs sn vz răspas

răspas (pop.) s. n., pl. răspasuri

răspas (pop.) s. n., pl. răspasuri

răspas s. n., pl. răspasuri

RĂSPAS s. v. epocă, interval, perioadă, răgaz, răstimp, spațiu, timp, vreme.

răspas s. v. EPOCĂ. INTERVAL. PERIOADĂ. RĂGAZ. RĂSTIMP. SPAȚIU. TIMP. VREME.