răspás n., pl. urĭ (răs- și pas. Cp. cu bg. raspus, congediŭ). Vest. Partea urzeliĭ din fața ițelor pe unde se trece suveĭca, spațiu dintre ițe și spată pînă la sulu de la pĭeptu femeiĭ care țese. Fig. Răzbun, răgaz, timp liber: gîndea în răspasurĭ (Iov. 40). A da răspas, a da răgaz.