opțiuni
  • info

2 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRUNĂ, prune, s. f. Fructul prunului, drupă de formă alungită, de culoare vânătă sau gălbuie, cu sâmbure mare. ◊ Expr. Parcă are prune în gură, se spune despre cineva care vorbește neclar, care pronunță cuvintele nedeslușit. – Lat. pruna.

PRUNĂ, prune, s. f. Fructul prunului, drupă de formă alungită, de culoare vânătă sau gălbuie, cu sâmbure mare. ◊ Expr. Parcă are prune în gură, se spune despre cineva care vorbește neclar, care pronunță cuvintele nedeslușit. – Lat. pruna.

prună sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~e / E: ml pruna] 1 Fruct comestibil al prunului (1), drupă sferică, alungită, de obicei de culoare vineție sau gălbuie, cu sâmbure mare Si: (reg) perjă, pearjă, poamă. 2 (Pop; îe) A fi cu ~na în gură A fi prost. 3 (Pfm; îe) A vorbi (sau a răspunde) de parcă are (sau este cu) ~ne (sau o ~ ori cu ~na în gură) (A vorbi sau) a răspunde neinteligibil. 4 (Reg; prt) Organ genital al iepei. 5 (Fam; îs) Rahat cu ~ne Rahat2. 6 (Fam; îe) A nu fi nici de zeama ~nelor A nu fi bun de nimic. 7 (Reg; îc) ~-pădureață Porumbă1. 8 (Pex) Mâncare din prune (1) uscate. 9 (Rar) Țuică de prune (1).

PRUNĂ, prune, s. f. Fructul prunului, cu un sîmbure tare în interior, înconjurat de o parte cărnoasă iar la exterior fiind acoperit cu o pieliță de culoare gălbuie sau vînătă. Iar la sfîrșitul nunții aduseră un coș de prune uscate să arunce în ale guri căscate. ISPIRESCU, L. 204. Prune grase v. gras. Prune bistrițe v. bistriț. Prune brumării v. brumăriu. Prune gîtlane v. gîtlan. Prune gogonețe v. gogoneț. ◊ Expr. Parcă are prune în gură, se zice despre cineva care vorbește neclar, pronunță cuvintele nedeslușit.

PRUNĂ ~e f. Fruct al prunului. [G.-D. prunei] /<lat. pruna

prună f. rodul prunului din care se face țuica; varietăți: avrame, bardace, goldane, etc. [Lat. PRUNA].

prúnă f., pl. e (lat. prûna, pl. de la prunum, prună, considerat ca singular; it. pv. vsp. cat. pruna, fr. prune. D. rom. vine rut. pruni). Vest. Fruct de prun: din prune se scoate rachiŭ saŭ țuĭcă. Est. Un fel de prune cărnoase. V. avramă, goldană, corcodușă, porumbă, motrună.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

prună s. f., g.-d. art. prunei; pl. prune

prună s. f., g.-d. art. prunei; pl. prune

prună s. f., g.-d. art. prunei; pl. prune

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRUNĂ s. (BOT.) (reg.) poamă, (Mold. și Bucov.) perjă.

PRUNĂ s. (BOT.) (reg.) poamă, (Mold. și Bucov.) perjă.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PRUNĂ subst. 1. – fam., act. 2. Pruneș, N. (AO XXI 163). 3. Prunilă, Aug., ard. (z).

Intrare: prună
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prună
  • pruna
plural
  • prune
  • prunele
genitiv-dativ singular
  • prune
  • prunei
plural
  • prune
  • prunelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: Prună
Prună nume propriu
nume propriu (I3)
  • Prună
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prună, prunesubstantiv feminin

  • 1. Fructul prunului, drupă de formă alungită, de culoare vânătă sau gălbuie, cu sâmbure mare. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: perjă poamă
    • format_quote Iar la sfîrșitul nunții aduseră un coș de prune uscate să arunce în ale guri căscate. ISPIRESCU, L. 204. DLRLC
    • chat_bubble Parcă are prune în gură = se spune despre cineva care vorbește neclar, care pronunță cuvintele nedeslușit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.