PRUNĂ, prune, s. f. Fructul prunului, cu un sîmbure tare în interior, înconjurat de o parte cărnoasă iar la exterior fiind acoperit cu o pieliță de culoare gălbuie sau vînătă. Iar la sfîrșitul nunții aduseră un coș de prune uscate să arunce în ale guri căscate. ISPIRESCU, L. 204. Prune grase v. gras. Prune bistrițe v. bistriț. Prune brumării v. brumăriu. Prune gîtlane v. gîtlan. Prune gogonețe v. gogoneț. ◊ Expr. Parcă are prune în gură, se zice despre cineva care vorbește neclar, pronunță cuvintele nedeslușit.