prenoi vt [At: N. TEST. (1648), 267^r/27 / V: (înv) prinoi / Pzi: ~esc / E: pre + noi³] 1 (Înv) A înnoi. 2 (Înv) A relua. 3 (Înv) A repeta. 4 (Îrg) A renova. 5 (Îrg) A restaura.

prenoì v. a face din nou, a restaura.

PREÎNNOI, preînnoiesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A restaura, a renova o clădire, un monument. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi, a (se) redeștepta, a reînvia; a (se) împrospăta. [Pr.: pre-în- – Var.: prenoi vb. IV] – Pre¹- + înnoi.

preînnoi [At: CARAGEA, L. 11 / 5 / P: pre-în~ / V: prennoi / Pzi: ~esc / E: pre- + înnoi] (Înv) 1-2 vtr A (se) reînnoi. 3 vt A restaura, a renova o clădire, un monument. 4-5 vtr A (se) redeștepta. 6-7 vtr A (se) împrospăta. 8 vt A relua. 9 vt A repeta.

prennoi v vz preînnoi

prinoi v vz prenoi

PREÎNNOI, preînnoiesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A restaura, a renova o clădire, un monument. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi, a (se) redeștepta, a reînvia; a (se) împrospăta. [Pr.: pre-în-. – Var.: prenoi vb. IV] – Pre¹- + înnoi.

PREÎNNOI, preînnoiesc, vb. IV. (Învechit) 1. Tranz. (Cu privire la clădiri, mai ales la monumente vechi) A restaura, a renova. (Atestat în forma prenoi) Sînt palatele și mănăstirea lui Matei Basarab, mai apoi prenoite de Constantin-vodă Brîncoveanu. ODOBESCU, S. II 425. Cetate frumoasă și vrednică de vedere, prenoită din zilele lui Carol al Vl-lea. GOLESCU, Î. 29. 2. Refl. (Despre sunete) A se reînnoi, a se repeta. Le veni la auz o ușoară cîrîitură ascuțită, care se preînnoia des și mereu. ODOBESCU-SLAVICI, la TDRG. – Variantă: prenoi vb. IV.

preînnoi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preînnoiesc, 3 sg. preînnoiește, imperf. 1 preînnoiam; conj. prez. 1 sg. să preînnoiesc, 3 să preînnoiască

preînnoi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preînnoiesc, imperf. 3 sg. preînnoia; conj. prez. 3 să preînnoiască

preînnoi vb. → înnoi

PREÎNNOI vb. v. moderniza, preface, reface, reînnoi, renova, repeta, restaura.

preînnoi vb. v. MODERNIZA. PREFACE. REFACE. REÎNNOI. RENOVA. REPETA. RESTAURA.