opțiuni
  • info

11 definiții pentru practicant

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRACTICANT, -Ă, practicanți, -te, s. m. și f. Persoană care îndeplinește un stadiu de practică, lucrând ca începător într-un atelier, într-un birou, într-o întreprindere etc. (pentru a se perfecționa într-o anumită profesie, prin completarea cunoștințelor teoretice cu noțiuni practice). ♦ Cea mai mică funcție administrativă în vechea ierarhie a funcționarilor începători; salariat care execută o muncă de ajutor pe lângă un specialist. – Din germ. Praktikant.

PRACTICANT, -Ă, practicanți, -te, s. m. și f. Persoană care îndeplinește un stadiu de practică, lucrând ca începător într-un atelier, într-un birou, într-o întreprindere etc. (pentru a se perfecționa într-o anumită profesie, prin completarea cunoștințelor teoretice cu noțiuni practice). ♦ Cea mai mică funcție administrativă în vechea ierarhie a funcționarilor începători; salariat care execută o muncă de ajutor pe lângă un specialist. – Din germ. Praktikant.

practicant, ~ă smf [At: ALBINEȚ, M. 18/18 / Pl: ~nți, ~e / E: ger Praktikant] 1 (Asr) Persoană care exercită o meserie, o profesie, o disciplină etc. 2 (înv; spc) Specialist în probleme juridice, de procedură etc. 3 Cea mai mică funcție administrativă în vechea ierarhie a funcționarilor începători. 4 Salariat, angajat care execută o muncă de ajutor pe lângă un specialist dintr-un domeniu tehnic. 5 Persoană care învață o meserie. 6 Persoană care îndeplinește un stagiu de pregătire lucrând ca începător într-o instituție sau întreprindere, pentru a se perfecționa într-o anumită profesie, prin completarea cunoștiințelor teoretice cu noțiuni practice.

PRACTICANT, -Ă, practicanți, -te, s. m. și f. Persoană -care îndeplinește un stagiu de practică, lucrînd ca începător într-un birou, într-o întreprindere etc. Ai destăinuit planul tău de a pleca de-acolo unui practicant cu care te împrieteniseși, căutînd să-l convingi să-ți urmeze exemplul. PAS, Z. I 302. Fiind bun prieten cu notarul din Salva, l-a convins să ia pe Titu ca ajutor și practicant. REBREANU, 62. ◊ (Adjectival) Medic practicant.

PRACTICANT, -Ă s.m. și f. Persoană care face practică (pregătindu-se pentru o activitate într-un domeniu oarecare). [Cf. germ. Praktikant, fr. pratiquant].

PRACTICANT, -Ă s. m. f. cel care îndeplinește un stagiu de practică într-un domeniu oarecare. ◊ cel ce practică o profesiune, o disciplină sportivă. (< germ. Praktikant)

PRACTICANT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care, pregătindu-se să activeze într-un anumit domeniu, își face practica necesară. /<germ. Praktikant

practicant a. si m. 1. cel ce observă cu exactitate practicele religiunii; 2. cel ce practică o meserie sau o carieră: medic practicant.

*practicánt, -ă adj. (d. a practica; fr. pratiquant). Care face practică, care învață partea practică a uneĭ profesiunĭ orĭ meseriĭ: elev practicant în farmacie. Care nu știe de cît din practică (fără să fi învățat la școală): un avocat practicant (în sec. 19). Subst. Un practicant.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

practicant s. m., pl. practicanți

practicant s. m., pl. practicanți

practicant s. m., pl. practicanți

Intrare: practicant
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • practicant
  • practicantul
  • practicantu‑
plural
  • practicanți
  • practicanții
genitiv-dativ singular
  • practicant
  • practicantului
plural
  • practicanți
  • practicanților
vocativ singular
  • practicantule
  • practicante
plural
  • practicanților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

practicant, practicanțisubstantiv masculin
practicantă, practicantesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care îndeplinește un stadiu de practică, lucrând ca începător într-un atelier, într-un birou, într-o întreprindere etc. (pentru a se perfecționa într-o anumită profesie, prin completarea cunoștințelor teoretice cu noțiuni practice). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Ai destăinuit planul tău de a pleca de-acolo unui practicant cu care te împrieteniseși, căutînd să-l convingi să-ți urmeze exemplul. PAS, Z. I 302. DLRLC
    • format_quote Fiind bun prieten cu notarul din Salva, l-a convins să ia pe Titu ca ajutor și practicant. REBREANU, 62. DLRLC
    • format_quote (și) adjectival Medic practicant. DLRLC
    • 1.1. Cea mai mică funcție administrativă în vechea ierarhie a funcționarilor începători; salariat care execută o muncă de ajutor pe lângă un specialist. DEX '09 DEX '98
    • 1.2. Cel ce practică o profesiune, o disciplină sportivă. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.