PRACTICANT, -Ă, practicanți, -te, s. m. și f. Persoană -care îndeplinește un stagiu de practică, lucrînd ca începător într-un birou, într-o întreprindere etc. Ai destăinuit planul tău de a pleca de-acolo unui practicant cu care te împrieteniseși, căutînd să-l convingi să-ți urmeze exemplul. PAS, Z. I 302. Fiind bun prieten cu notarul din Salva, l-a convins să ia pe Titu ca ajutor și practicant. REBREANU, 62. ◊ (Adjectival) Medic practicant.