opțiuni
  • info

3 intrări

27 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLUMBUIT1 s. n. Plumbuire. – V. plumbui.

PLUMBUIT1 s. n. Plumbuire. – V. plumbui.

PLUMBUIT2, -Ă, plumbuiți, -te, adj. 1. (Despre colete, vagoane, saci etc.) Sigilat cu plumb (3). 2. (Despre piese metalice) Acoperit cu un strat de (aliaj de) plumb (1). ♦ Fig. Întunecat, mohorât. ◊ Întărit sau prevăzut cu (bucățele de) plumb ca să atârne greu. – V. plumbui.

PLUMBUIT2, -Ă, plumbuiți, -te, adj. 1. (Despre colete, vagoane, saci etc.) Sigilat cu plumb (3). 2. (Despre piese metalice) Acoperit cu un strat de (aliaj de) plumb (1). ♦ Fig. Întunecat, mohorât. ◊ Întărit sau prevăzut cu (bucățele de) plumb ca să atârne greu. – V. plumbui.

plumbuit2, ~ă a [At: BART, S. M. 91 / Pl: ~iți, ~e / E: plumbui] 1 (D. obiecte metalice) Acoperit cu un strat de plumb (1) sau de aliaj de plumb. 2 Care este întărit cu bucățele de plumb (1) ca să atârne greu. 3 (D. colete, vagoane, lăzi) Sigilat cu plumb (12). 4 (Fig) Întunecat. 5 (Fig) Mohorât.

plumbuit1 sn [At: DL / Pl: (rar) ~uri / E: plumbui] 1-3 Plumbuire (1-3).

PLUMBUIT2, -Ă, plumbuiți, -te, adj. 1. (Despre colete, vagoane, lăzi) Sigilat cu plumb. Stătuseră două zile și o noapte într-un vagon plumbuit... Aici, la Pașcani, și-a făcut careva pomană și le-a deschis ușa vagonului. GALAN, Z. R. 338. 2. (Despre piese metalice) Acoperit cu un strat de plumb sau de aliaj de plumb. Tablă plumbuită. ♦ Fig. întunecat, mohorît. Noaptea păruse c-are să ploaie sau să ningă: ceriul era acoperit cu nouri mari, groși, cu o față plumbuită și frămîntată de un vînt aspru și rece. CONTEMPORANUL, VII 107. ♦ Care este întărit cu (bucățele de) plumb. Marinarii... escaladară în salturi balustrada punței înarmați cu lopeți de barcă, capete de frînghie împletite în noduri plumbuite. BART, S. M. 91. Și scoate-un bici plumbuit, Plumbuit, răsplumbuit. MARIAN, S. 174.

PLUMBUIT1 s. n. Plumbuire. Plumbuitul vagoanelor.

plumbuit a. garnisit cu plumb: ladă plumbuită. ║ n. acțiunea de a plumbui.

PLUMBUI, plumbuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A sigila cu plumb (3). 2. A acoperi o piesă metalică cu un strat protector de (aliaj de) plumb (1). ♦ Fig. A întuneca, a mohorî. – Plumb + suf. -ui.

PLUMBUI, plumbuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A sigila cu plumb (3). 2. A acoperi o piesă metalică cu un strat protector de (aliaj de) plumb (1). ♦ Fig. A întuneca, a mohorî. – Plumb + suf. -ui.

plumbui vt [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pzi: ~esc / E: plumb + -ui] 1 A acoperi suprafața unor obiecte de metal cu un strat subțire de plumb (1), pentru a o proteja împotriva agenților chimici, a coroziunii atmosferice etc. 2 A sigila cu plumb (12) Si: (rar) a plumba (1). 3 (Reg) A tivi marginea unor haine de blană cu piele de oaie sau de miel, pentru a fi brodate. 4 (Fig) A întuneca. 5 (Fig) A mohorî.

PLUMBUI, plumbuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A sigila cu plumb (colete, saci, vagoane etc.). 2. A acoperi (o piesă metalică) cu un strat protector de plumb sau de aliaj de plumb. ♦ Fig. A întuneca, a mohorî, a înnegri. De două zile, un nor dușman plumbuise văzduhul peste tot. Casele, pomii, bisericile aveau o înfățișare străină, ștearsă, ca în vis. BASSARABESCU, S. N. 142. 3. (Rar) A împușca (cu plumbi).

A PLUMBUI ~iesc tranz. 1) (obiecte, mărfuri) A sigila cu plumb. ~ o ușă. 2) (obiecte sau piese de metal) A acoperi cu plumb (în scop protector). /plumb + suf. ~ui

plumbuì v. 1. a garnisi cu plumb; 2. a însemna cu o pecete de plumb: a plumbui o ladă; 3. V. plombà.

plumbuĭésc v. tr. (d. plumb). Umplu cu plumb o bombă, un dinte cariat ș. a. (dintele poate fi umplut și cu aur orĭ cu ciment, și tot „plumbuit” se numește). Lipesc orĭ leg cu plumb orĭ aplic plumburile, vorbind de lăzĭ, vagoane ș. a.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

plumbuit s. n.

plumbuit s. n.

plumbuit s. n.

plumbui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plumbuiesc, 3 sg. plumbuiește, imperf. 1 plumbuiam; conj. prez. 1 sg. să plumbuiesc, 3 să plumbuiască

plumbui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plumbuiesc, imperf. 3 sg. plumbuia; conj. prez. 3 să plumbuiască

plumbui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plumbuiesc, imperf. 3 sg. plumbuia; conj. prez. 3 sg. și pl. plumbuiască

plumbui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plumbuiesc, conj. plumbuiască)

plumbuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PLUMBUIT s. v. plumbuire.

PLUMBUIT adj. v. înnorat.

PLUMBUIT s. plumbuire, (rar) plumbare. (~ unei piese metalice.)

PLUMBUIT adj. închis, înnegurat, înnorat, întunecat, întunecos, mohorît, neguros, noros, pîclos, plumburiu, posomorît, urît, (înv.) ponegrit. (Vreme ~.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

plumbui, plumbuiesc v. t. (intl.) a împușca.

Plumbuitu’ s. pr. poreclă dată dictatorului comunist Nicolae Ceaușescu.

Intrare: plumbuit (adj.)
plumbuit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plumbuit
  • plumbuitul
  • plumbuitu‑
  • plumbuită
  • plumbuita
plural
  • plumbuiți
  • plumbuiții
  • plumbuite
  • plumbuitele
genitiv-dativ singular
  • plumbuit
  • plumbuitului
  • plumbuite
  • plumbuitei
plural
  • plumbuiți
  • plumbuiților
  • plumbuite
  • plumbuitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: plumbuit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plumbuit
  • plumbuitul
  • plumbuitu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • plumbuit
  • plumbuitului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: plumbui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • plumbui
  • plumbuire
  • plumbuit
  • plumbuitu‑
  • plumbuind
  • plumbuindu‑
 singular plural
  • plumbuiește
  • plumbuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • plumbuiesc
 (să)
  • plumbuiesc
  • plumbuiam
  • plumbuii
  • plumbuisem
a II-a (tu)
  • plumbuiești
 (să)
  • plumbuiești
  • plumbuiai
  • plumbuiși
  • plumbuiseși
a III-a (el, ea)
  • plumbuiește
 (să)
  • plumbuiască
  • plumbuia
  • plumbui
  • plumbuise
plural I (noi)
  • plumbuim
 (să)
  • plumbuim
  • plumbuiam
  • plumbuirăm
  • plumbuiserăm
  • plumbuisem
a II-a (voi)
  • plumbuiți
 (să)
  • plumbuiți
  • plumbuiați
  • plumbuirăți
  • plumbuiserăți
  • plumbuiseți
a III-a (ei, ele)
  • plumbuiesc
 (să)
  • plumbuiască
  • plumbuiau
  • plumbuiră
  • plumbuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

plumbuit, plumbuităadjectiv

  • 1. (Despre colete, vagoane, saci etc.) Sigilat cu plumb. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: sigilat
    • format_quote Stătuseră două zile și o noapte într-un vagon plumbuit... Aici, la Pașcani, și-a făcut careva pomană și le-a deschis ușa vagonului. GALAN, Z. R. 338. DLRLC
  • 2. (Despre piese metalice) Acoperit cu un strat de (aliaj de) plumb. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Tablă plumbuită. DLRLC
    • 2.1. figurat Mohorât, neguros, noros, plumburiu, ponegrit, posomorât, pâclos, urât, închis, înnegurat, înnorat, întunecat, întunecos. DEX '98 DLRLC DEX '09
      sinonime: mohorât neguros noros plumburiu ponegrit posomorât pâclos urât închis înnegurat înnorat întunecat întunecos
      • format_quote Noaptea păruse c-are să ploaie sau să ningă: ceriul era acoperit cu nouri mari, groși, cu o față plumbuită și frămîntată de un vînt aspru și rece. CONTEMPORANUL, VII 107. DLRLC
    • 2.2. Întărit sau prevăzut cu (bucățele de) plumb ca să atârne greu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Marinarii... escaladară în salturi balustrada punței înarmați cu lopeți de barcă, capete de frînghie împletite în noduri plumbuite. BART, S. M. 91. DLRLC
      • format_quote Și scoate-un bici plumbuit, Plumbuit, răsplumbuit. MARIAN, S. 174. DLRLC
etimologie:
  • vezi plumbui DEX '98 DEX '09

plumbuitsubstantiv neutru

  • 1. Plumbare, plumbuire. DEX '09 DLRLC
    sinonime: plumbare plumbuire
    • format_quote Plumbuitul vagoanelor. DLRLC
etimologie:
  • vezi plumbui DEX '98 DEX '09

plumbui, plumbuiescverb

  • 1. A sigila cu plumb. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. A acoperi o piesă metalică cu un strat protector de (aliaj de) plumb. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 2.1. figurat Mohorî, întuneca. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: mohorî întuneca
      • format_quote De două zile, un nor dușman plumbuise văzduhul peste tot. Casele, pomii, bisericile aveau o înfățișare străină, ștearsă, ca în vis. BASSARABESCU, S. N. 142. DLRLC
  • 3. rar A împușca (cu plumbi). DLRLC
    sinonime: împușca
etimologie:
  • Plumb + sufix -ui. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.