PLUMBUIT², -Ă, plumbuiți, -te, adj. 1. (Despre colete, vagoane, lăzi) Sigilat cu plumb. Stătuseră două zile și o noapte într-un vagon plumbuit... Aici, la Pașcani, și-a făcut careva pomană și le-a deschis ușa vagonului. GALAN, Z. R. 338. 2. (Despre piese metalice) Acoperit cu un strat de plumb sau de aliaj de plumb. Tablă plumbuită. ♦ Fig. întunecat, mohorît. Noaptea păruse c-are să ploaie sau să ningă: ceriul era acoperit cu nouri mari, groși, cu o față plumbuită și frămîntată de un vînt aspru și rece. CONTEMPORANUL, VII 107. ♦ Care este întărit cu (bucățele de) plumb. Marinarii... escaladară în salturi balustrada punței înarmați cu lopeți de barcă, capete de frînghie împletite în noduri plumbuite. BART, S. M. 91. Și scoate-un bici plumbuit, Plumbuit, răsplumbuit. MARIAN, S. 174.