2 intrări

28 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLOUAT, -Ă, plouați, -te, adj. 1. Udat, muiat de ploaie. ◊ Expr. (Glumeț) A fi (sau a sta) ca o curcă (sau ca o găină) plouată sau ca un câine plouat = a fi trist, abătut. 2. Fig. Descurajat, fără chef, abătut. [Pr.: plo-uat] – V. ploua.

PLOUAT, -Ă, plouați, -te, adj. 1. Udat, muiat de ploaie. ◊ Expr. (Glumeț) A fi (sau a sta) ca o curcă (sau ca o găină) plouată sau ca un câine plouat = a fi trist, abătut. 2. Fig. Descurajat, fără chef, abătut. [Pr.: plo-uat] – V. ploua.

plouat2, ~ă a [At: DRLU / Pl: plo-uat / Pl: ~ați, ~e / E: ploua] 1 Udat de ploaie (1). 2 (Gmț; îe) (A fi sau a sta, a umbla) ca o curcă (sau ca o găină, rar, ca o pisică, ca o mâță etc.) sau ca un câine ~ Se spune despre un om trist, abătut. 3 (Fig; d. oameni) Care este fără chef. 4 (Fig; d. oameni) Prost dispus. 5 (Fig; d. oameni) Descurajat. 6 (Fig; d. oameni) Abătut. 7 (Fig; d. aspectul, fizionomia oamenilor) Care trădează o indispoziție sufletească.

plouat1 sn [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / P: plo-uat / Pl: ? / E: ploua] Cădere a ploii (1) Si: (rar) plouare (1).

PLOUAT, -Ă, plouați, -te, adj. Udat, muiat de ploaie. Hai, nu mai sta ca o găină plouată. Rămîi la mine în astă noapte, și ți-oi da eu vreun ajutori. CREANGĂ, O. A. 238. Umblarea-i e-ncovoiată Ca la pisica plouată. PANN, P. V I 102. Rămîi mîndră sănătoasă Ca și-o viorea frumoasă, Că eu mă duc supărat, Ca un trandafir plouat! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 111. 2. Fig. (Despre oameni) Fără chef, descurajat, abătut. Nu mai răspunse nimic, ci își luă doar rămas bun de la Herdelea și plecă plouat. REBREANU, I. 69. Toți se ridicară de la masă: unii galeși, plouați și triști, alții nepăsători, veseli, glumeți. DELAVRANCEA, S. 136. Pe la două ceasuri, ei se întoarseră plouați, parc-ar fi căzui păcatul pe dînșii. RUSSO, O. 141.

PLOUAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A PLOUA. 2) fig. (despre persoane) Care nu are dispoziție; fără dispoziție; indispus; abătut. [Sil. plo-uat] /v. a ploua

plouat a. 1. muiat de ploaie; 2. fig. descurajat: găină plouată.

ploŭát, -ă adj. Udat de ploaĭe. Țăran ploŭat, țăran necĭoplit, ghĭorlan. Fig. Iron. Descurajat, cu nasu’n jos. Ca o curcă ploŭată, descurajat, trist. V. buzat.

PLOUA, pers. 3 plouă, vb. I. 1. Intranz. impers. A cădea, a curge ploaia. ◊ Expr. A ploua cu găleata (sau ca din cofă) = a ploua foarte tare, cu picături mari și repezi. Plouă de varsă = plouă foarte tare. A ploua ca prin sită = a ploua mărunt și des; a cerne, a bura. Parcă tot îi ninge și-i plouă, se spune despre o persoană posomorâtă și mereu nemulțumită. (Fam.) A se face că plouă = a da impresia că nu observă un lucru sau un fapt neplăcut. ♦ Tranz. impers. A cădea ploaia asupra cuiva sau a ceva; a uda. 2. Tranz. și intranz. P. anal. A cădea (de sus) sau a lăsa să cadă ceva în cantitate sau în număr mare și în mod neîntrerupt. [Pr.: plo-ua] – Lat. plovere (= pluere).

PLOUA, pers. 3 plouă, vb. I. 1. Intranz. impers. A cădea, a curge ploaia. ◊ Expr. A ploua cu găleata (sau ca din cofă) = a ploua foarte tare, cu picături mari și repezi. Plouă de varsă = plouă foarte tare. A ploua ca prin sită = a ploua mărunt și des; a cerne, a bura. Parcă tot îi ninge și-i plouă, se spune despre o persoană posomorâtă și mereu nemulțumită. (Fam.) A se face că plouă = a da impresia că nu observă un lucru sau un fapt neplăcut. ♦ Tranz. impers. A cădea ploaia asupra cuiva sau a ceva; a uda. 2. Tranz. și intranz. P. anal. A cădea (de sus) sau a lăsa să cadă ceva în cantitate sau în număr mare și în mod neîntrerupt. [Pr.: plo-ua] – Lat. plovere (= pluere).

ploua [At: COD. VOR. 136/6 / V: (reg) ~oia, (înv) plua / P: plo-ua / Pzi: 3 plouă l Cj: 3 (reg) să ploaie / E: ml plovere] 1 viim A cădea ploaia (1). 2 viim (Îe) A ~ cu găleata (sau ca din cofă) A ploua (1) foarte tare, cu picături mari și repezi. 3 viim (Îe) ~uă de varsă A ploua (1) torențial. 4 viim (Îe) A ~ ca prin sită A ploua (1) mărunt și des Si: a bura, a cerne. 5 viim (Îe) Parcă tot îi ninge și îi ~uă Se spune despre o persoană posomorâtă și mereu nemulțumită. 6 viim A se face că plouă A da impresia că nu observă sau că nu știe un lucru sau un fapt neplăcut. 7 viu (D. ploaie) A cădea, a curge în stropi. 8 vtim A cădea ploaia (1) asupra cuiva sau a ceva Si: a uda. 9 vt (Înv) A da, a trimite ploaia (1). 10-11 vit (Pan) A cădea de sus sau a veni, a se produce etc. în număr, în cantitate mare și neîntrerupt Si: a curge. 12 vt (Fig) A arunca, a trimite fără întrerupere.

PLOUA, pers. 3 plouă, vb. I. 1. Intranz. impers. (Adesea urmat de determinări modale) A cădea, a curge ploaie. Într-o zi ploua strașnic și era o glodărie pin’ la genunchi. HOGAȘ, DR. II 121. Afară plouă mărunțel, ploaie rece de toamnă. CARAGIALE, O. I 360. În pădure a plouat grozav și s-a făcut o mîzgă și-un ghețuș, de nu te mai poți de feli ținea pe picioare. CREANGĂ, P. 47. ◊ Expr. A ploua cu găleata (sau ca din cofă) = a ploua foarte tare, cu picături mari și dese. De două săptămîni plouă cu găleata, un ceas, două în fiecare noapte. CAMIL PETRESCU, O. I 264. Nu trece vreme de un ceas, și unde nu începe a se-nnora, apoi a trăsni și a fulgera... sufla un vînt și ploua ca din cofă. RETEGANUL, P. IV 71. Plouă de varsă = plouă foarte tare. Ciucur verde de mătase, Lasă-mă, mîndruțo-n casă, C-afară plouă de varsă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 375. A ploua ca prin sită = a ploua mărunt și des; a cerne, a bura. Parcă tot îi ninge și-i plouă v. ninge.Unipers. (Cu subiectul «ploaia», «norii») Căci ploaia, cînd ar ploua, Aurul ți l-ar stricai. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 509. El oftează și jălește Și prin gratii tot privește Cînd la nori purtați de vînt Care plouă pe pămînt, Cînd la cîrduri de cucoare Ce mereu zbor cătră soare. ALECSANDRI, P. P. 141. ◊ Tranz. impers. (Cu complement intern) De-ar ploua ploaie cu tină. ȘEZ. I 76. Plouă ploaie cu bulbuci Și tu, bade, tot te duci! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 313. ♦ Tranz. A uda (pe cineva) ploaia, a cădea ploaia asupra cuiva sau a ceva. N-am văzut verde frunzuță Ca la mîndra-n grădiniță, Cît o ninge, cît o plouă, Ea e tot mîndră și nouă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 21. Oltu-i umflat, Că la munte l-a plouat. ALECSANDRI, P. P. 159. ◊ Unipers. (Cu subiectul «ploaia») Murgule, coamă rotată, Du-mă la mîndra odată, Că ți-oi face grajd de piatră Vîntul să nu mi te bată, Nici ploaia să nu te ploaie, Nici neaua să nu te ningă. HODOȘ, P. P. 47. 2. Intranz. unipers. Fig. A cădea sau a curge în cantitate mare, fără întrerupere. Odaia era strîmtă și foarte înaltă. Printr-un geam opac din tavan ploua înlăuntru o lumină albă. DAN, U. 193. Din albastrul șters al cerului adînc, soarele, alb de fierbinte ce era, ploua cu foc peste capetele noastre. HOGAȘ, M. N. 14. Teiul vechi un ram întins-a, Ea să poată să-l îndoaie, Ramul tînăr vînt să-și deie Și de brațe-n sus s-o ieie, Iară florile să ploaie Peste dînsa. EMINESCU, O. I 122. ♦ Tranz. A lăsa să cadă sau să curgă în cantitate mare. De sus, din colivie, sticletele plouă mereu la coji. BASSARABESCU, V. 170. Infanteria din centru ploua nouri de săgete. HASDEU, v. 150. – Forme gramaticale: prez. conj. să plouă și să ploaie. - Prez. ind. și: (regional) ploaie (HODOȘ, P. P. 118).

A PLOUA pers. 3 plouă 1. intranz. 1) A cădea ploaie. ◊ ~ cu găleata (sau cu cofa) a ploua foarte tare. ~ ca prin sită a ploua mărunt și des; a cerne; a burnița; a bura. 2) fig. A cădea din abundență. Plouă cu nuci. 2. tranz. (despre ploaie) A face să fie ud; a uda. ~ rufele. [Sil. plo-ua] /<lat. plovere

plouà v. 1. se zice de apa ce cade din nori; 2. fig. a cădea în abundanță: gloanțele dușmanului plouau asupra capetelor noastre. [Lat. PLOVERE (= PLUERE)].

ploŭ, a -ŭá v. intr. (lat. plúĕre și plóvere, de unde it. pióvere, și *plovére, de unde pv. cat. ploure, fr. pleuvoir, sp. llover, pg. chover). Impers. Se zice despre apa care picură din norĭ: la munte ploŭă mult. Pin anal. Din redută ploŭă cu obuze, eŭ plouam cu gloanțe, gloanțele ploŭaŭ din redută. Fig. Vin din belșug: noroacele ploŭaŭ asupra luĭ. V. tr. Ud pin ploaĭe: m’a ploŭat așteptînd. – La început, acest verb trebuĭe să fi fost de conj. III, adică a ploáĭe, plouț (ca it. piovúto), cum din scribere s’a făcut a scrie). De aceĭa, în est se zice să ploaĭe, din *ploaĭă, lat. pluat, pe cînd în vest se zice să ploŭă (din ploŭe), după conj. I. În Ban. Olt. se zice a ploia, ploĭat, prez. ind. ploaĭe, conj. să ploŭă. Vechĭ: a plooa, plua; ploó, ploúnd (ploŭă, ploŭînd). Greșit scris ploa.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ploua (a ~) (desp. plo-ua) vb., ind. prez. 3 sg. plo (desp. plo-uă); conj. prez. 3 sg. să plo; ger. plouând (desp. plo-uând)

!ploua (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. plouă; conj. prez. 3 sg. să plouă; ger. plouând

ploua vb., ind. și conj. prez. 3 sg. plouă; ger. plouând

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PLOUAT adj. v. abătut, amărât, deprimat, descurajat, indispus, îndurerat, întristat, mâhnit, necăjit, supărat, trist.

plouat adj. v. ABĂTUT. AMĂRÎT. DEPRIMAT. DESCURAJAT. INDISPUS. ÎNDURERAT. ÎNTRISTAT. MÎHNIT. NECĂJIT. SUPĂRAT. TRIST.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ploua (-uă, plouat), vb. impers.1. A cădea ploaie. – 2. A cădea ceva din abundență. – 3. A plictisi, a supăra. – Var. ortogr. ploa. Mr. ploae, istr. plou. Lat. plovĕre, forma populară a lui pluĕre (Pușcariu 1342; Candrea-Dens., 1413; Densusianu, Hlr., 78; REW 6610), cu schimb de conjug., cf. it. piovere (senes. piovare, cf. Max Steffens, Die Ausdrücke für Regen, Zürich 1935, 5), prov., cat. ploure, fr. pleuvoir, sp. llover, port. chover. Mai există urme de conjug. în -ere: să plouă, în Trans., să ploaie; plouă, în Olt., ploaie. Var. ploa, este înv. și incorectă. Der. ploaie, s. f. (precipitație atmosferică; abundență, încărcătură de alice), mr. ploae, megl. ploaiă, istr. ploie, din lat. *plovia < pluvia (Diez, I, 322; Diez, Gramm., I, 155; Densusianu, Filologie, 448; Tiktin; REW 6620), cf. it. pioggia, prov. ploja, fr. pluie, sp. lluvia, port. chuva (reducerea ploja în lat., propusă de Pușcariu 1340; Candrea-Dens., 1415, nu putea conduce la rezultatul rom., cf. Pascu, Beiträge, 19); ploicică (var. ploiță), s. f. (răpăială); ploier, s. m. (pasăre, Squatarola squatarola); plointe, adj. (Olt., timp ploios), pe care Candrea îl leagă de lat. pluentem, nu pare o ipoteză necesară; ploios, adj. (cu ploaie); plouat, adj. (ud; obosit, fără chef).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a ploua cu bășici / cu bulbuci / cu găleata expr. a ploua torențial.

a se face că plouă expr. a da impresia că nu observă un lucru sau un fapt neplăcut.

a-i ninge și a-i ploua expr. a fi abătut / posomorât / deprimat; a găsi defecte oricui sau la orice.

a-i ploua (cuiva) în gură expr. a-i fi (cuiva) poftă.

curcă plouată expr. abătut, trist.

mutră plouată expr. 1. mahmur; indispus. 2. trist, necăjit.

Intrare: plouat
plouat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plouat
  • plouatul
  • plouatu‑
  • ploua
  • plouata
plural
  • plouați
  • plouații
  • plouate
  • plouatele
genitiv-dativ singular
  • plouat
  • plouatului
  • plouate
  • plouatei
plural
  • plouați
  • plouaților
  • plouate
  • plouatelor
vocativ singular
plural
Intrare: ploua
verb (V111)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ploua
  • plouare
  • plouat
  • plouatu‑
  • plouând
  • plouându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • plo
(să)
  • plo
  • ploaie
  • ploua
  • plouă
  • plouase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
ploia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
plua
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

plouat, plouaadjectiv

  • 1. Udat, muiat de ploaie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: muiat udat
    • format_quote Hai, nu mai sta ca o găină plouată. Rămîi la mine în astă noapte, și ți-oi da eu vreun ajutori. CREANGĂ, O. A. 238. DLRLC
    • format_quote Umblarea-i e-ncovoiată Ca la pisica plouată. PANN, P. V I 102. DLRLC
    • format_quote Rămîi mîndră sănătoasă Ca și-o viorea frumoasă, Că eu mă duc supărat, Ca un trandafir plouat! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 111. DLRLC
    • chat_bubble glumeț A fi (sau a sta) ca o curcă (sau ca o găină) plouată sau ca un câine plouat = a fi trist, abătut. DEX '09 DEX '98
  • 2. figurat Fără chef. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nu mai răspunse nimic, ci își luă doar rămas bun de la Herdelea și plecă plouat. REBREANU, I. 69. DLRLC
    • format_quote Toți se ridicară de la masă: unii galeși, plouați și triști, alții nepăsători, veseli, glumeți. DELAVRANCEA, S. 136. DLRLC
    • format_quote Pe la două ceasuri, ei se întoarseră plouați, parc-ar fi căzut păcatul pe dînșii. RUSSO, O. 141. DLRLC
etimologie:
  • vezi ploua DEX '98 DEX '09

plouaverb

  • 1. intranzitiv A cădea, a curge ploaia. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Într-o zi ploua strașnic și era o glodărie pîn’ la genunchi. HOGAȘ, DR. II 121. DLRLC
    • format_quote Afară plouă mărunțel, ploaie rece de toamnă. CARAGIALE, O. I 360. DLRLC
    • format_quote În pădure a plouat grozav și s-a făcut o mîzgă și-un ghețuș, de nu te mai poți de feli ținea pe picioare. CREANGĂ, P. 47. DLRLC
    • format_quote unipersonal Căci ploaia, cînd ar ploua, Aurul ți l-ar strica!. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 509. DLRLC
    • format_quote unipersonal El oftează și jălește Și prin gratii tot privește Cînd la nori purtați de vînt Care plouă pe pămînt, Cînd la cîrduri de cucoare Ce mereu zbor cătră soare. ALECSANDRI, P. P. 141. DLRLC
    • format_quote tranzitiv De-ar ploua ploaie cu tină. ȘEZ. I 76. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Plouă ploaie cu bulbuci Și tu, bade, tot te duci! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 313. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A cădea ploaia asupra cuiva sau a ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: uda
      • format_quote N-am văzut verde frunzuță Ca la mîndra-n grădiniță, Cît o ninge, cît o plouă, Ea e tot mîndră și nouă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 21. DLRLC
      • format_quote Oltu-i umflat, Că la munte l-a plouat. ALECSANDRI, P. P. 159. DLRLC
      • format_quote unipersonal Murgule, coamă rotată, Du-mă la mîndra odată, Că ți-oi face grajd de piatră Vîntul să nu mi te bată, Nici ploaia să nu te ploaie, Nici neaua să nu te ningă. HODOȘ, P. P. 47. DLRLC
    • chat_bubble A ploua cu găleata (sau ca din cofă) = a ploua foarte tare, cu picături mari și repezi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote De două săptămîni plouă cu găleata, un ceas, două în fiecare noapte. CAMIL PETRESCU, O. I 264. DLRLC
      • format_quote Nu trece vreme de un ceas, și unde nu începe a se-nnora, apoi a trăsni și a fulgera... sufla un vînt și ploua ca din cofă. RETEGANUL, P. IV 71. DLRLC
    • chat_bubble Plouă de varsă = plouă foarte tare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ciucur verde de mătase, Lasă-mă, mîndruțo-n casă, C-afară plouă de varsă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 375. DLRLC
    • chat_bubble A ploua ca prin sită = a ploua mărunt și des. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: bura cerne
    • chat_bubble Parcă tot îi ninge și-i plouă, se spune despre o persoană posomorâtă și mereu nemulțumită. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble familiar A se face că plouă = a da impresia că nu observă un lucru sau un fapt neplăcut. DEX '09 DEX '98
  • 2. tranzitiv intranzitiv prin analogie A cădea (de sus) sau a lăsa să cadă ceva în cantitate sau în număr mare și în mod neîntrerupt. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Odaia era strîmtă și foarte înaltă. Printr-un geam opac din tavan ploua înlăuntru o lumină albă. DAN, U. 193. DLRLC
    • format_quote Din albastrul șters al cerului adînc, soarele, alb de fierbinte ce era, ploua cu foc peste capetele noastre. HOGAȘ, M. N. 14. DLRLC
    • format_quote Teiul vechi un ram întins-a, Ea să poată să-l îndoaie, Ramul tînăr vînt să-și deie Și de brațe-n sus s-o ieie, Iară florile să ploaie Peste dînsa. EMINESCU, O. I 122. DLRLC
    • format_quote De sus, din colivie, sticletele plouă mereu la coji. BASSARABESCU, V. 170. DLRLC
    • format_quote Infanteria din centru ploua nouri de săgete. HASDEU, I. V. 150. DLRLC
  • comentariu regional Prezent indicativ și: ploaie. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic