plăcintărie¹ sf [At: POLIZU / Pl: ~ii / E: plăcintar + -ie] 1-2 Magazin unde (se prepară sau) se vând și se consumă plăcinte¹ (1) sau alte produse de patiserie Si: patiserie.

plăcintărie² sf [At: ALECSANDRI, T. / Pl: ~ii / E: plăcintă¹ + -ărie] (Rar; csc) Diverse sortimente de plăcinte (1).

PLĂCINTĂRIE, plăcintării, s. f. 1. Prăvălia plăcintarului; patiserie, cofetărie. Te-ai mai zgîit o dată în plăcintăria cu tăvi rumene și cu mușterii mulți, dar pofta de-a te înfrupta din plăcintă ți se dusese. PAS, Z. I 15. 2. (Cu sens colectiv) Plăcinte de tot felul. Halal, zău, de cine știe Să facă plăcintărie, S-o dospească, plămădească, în cuptor s-o rumenească. ALECSANDRI, T. 142.

PLĂCINTĂRIE ~i f. Întreprindere comercială unde se prepară, se vând (și se consumă) mai ales plăcinte. /plăcintă + suf. ~ărie

plăcintăríe f. Meseria, negoțu saŭ prăvălia plăcintaruluĭ.

berărie-plăcintărie s. f. 1969 Berărie în care se consumă și plăcintă v. intimizare (din berărie + plăcintărie)

plăcintărie s. f., art. plăcintăria, g.-d. art. plăcintăriei; (prăvălii, localuri) pl. plăcintării, art. plăcintăriile (desp. -ri-i-)

plăcintărie s. f., art. plăcintăria, g.-d. art. plăcintăriei; (magazine) pl. plăcintării, art. plăcintăriile

plăcintărie (magazin, preparate) s. f., art. plăcintăria, g.-d. art. plăcintăriei; (magazine) pl. plăcintării, art. plăcintăriile

PLĂCINTĂRIE s. patiserie. (Produse de ~.)

PLĂCINTĂRIE s. patiserie. (Produse de ~.)