PLĂCINTĂRIE, plăcintării, s. f. 1. Prăvălia plăcintarului; patiserie, cofetărie. Te-ai mai zgîit o dată în plăcintăria cu tăvi rumene și cu mușterii mulți, dar pofta de-a te înfrupta din plăcintă ți se dusese. PAS, Z. I 15. 2. (Cu sens colectiv) Plăcinte de tot felul. Halal, zău, de cine știe Să facă plăcintărie, S-o dospească, plămădească, în cuptor s-o rumenească. ALECSANDRI, T. 142.