opțiuni
  • info

2 intrări

27 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PINGELIRE, pingeliri, s. f. Acțiunea de a pingeli și rezultatul ei. – V. pingeli.

PINGELIRE, pingeliri, s. f. Acțiunea de a pingeli și rezultatul ei. – V. pingeli.

pingelire sf [At: SFC IV, 300 / Pl: ~ri / E: pingeli] 1-2 Punere de pingele (și tocuri) Si: (îrg) pingeluială (1-2). 3 (Fam; fig) Păcălire.

PINGELI, pingelesc, vb. IV. Tranz. A pune sau a face să pună pingele la o încălțăminte (uzată); a tălpui. – Din pingea.

PINGELI, pingelesc, vb. IV. Tranz. A pune sau a face să pună pingele la o încălțăminte (uzată); a tălpui. – Din pingea.

pengeli v vz pingeli

pingeli vt(a) [At: PR. DRAM. 127 / V: pen~, pingi[1], pingili / Pzi: ~lesc / E: pingea] 1-2 (C. i. obiecte de încălțăminte sau cu talpa încălțămintei) A pune pingele (1) (și tocuri) Si: (îrg) a pingelui (1-2), a tălpui. 3 (Fam; fig; c. i. oameni) A păcăli. corectat(ă)

  1. Variantă incorect tipărită în original: pin~. Am corectat-o după recomandarea referinței încrucișate corespunzătoare — LauraGellner

pingi v vz pingeli

pingili v vz pingeli

PINGELI, pingelesc, vb. IV. Tranz. A pune pingele la o încălțăminte. A pus mîna într-o zi pe-o gheată și a început s-o pingelească. PAS, Z. I 199. ◊ Absol. Meseriașii găsiră un cotlon ici-colo și se apucară de meserie: cizmarii să pingelească, croitorii să pingelească. PAS, Z. III 279. ◊ Refl. pas. Bineînțeles că și ghetele le pingeleam cît timp cizmarul socotea că se pot pingeli cuviincios. CAMIL PETRESCU, U. N. 96. – Variantă: pingelui vb. IV.

PINGELUI vb. IV v. pingeli.

PINGELUI vb. IV. v. pingeli.

A PINGELI ~esc tranz. (încălțăminte) A înzestra cu pingele (noi). /Din pingea

pingelésc v. tr. (d. pingele). Pun pingele, pun tălpĭ noĭ: îmĭ pingelesc ghetele. Fig. Fam. Înșel, escrochez. Cp. cu boĭesc, căptușesc, încalț.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pingelire s. f., g.-d. art. pingelirii; pl. pingeliri

pingelire s. f., g.-d. art. pingelirii; pl. pingeliri

pingelire s. f., g.-d. art. pingelirii; pl. pingeliri

pingeli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pingelesc, 3 sg. pingelește, imperf. 1 pingeleam; conj. prez. 1 sg. să pingelesc, 3 să pingelească

pingeli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pingelesc, imperf. 3 sg. pingelea; conj. prez. 3 să pingelească

pingeli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pingelesc, imperf. 3 sg. pingelea; conj. prez. 3 sg. și pl. pingelească

pingelesc, -leam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PINGELIRE s. v. ademenire, amăgire, înșelare, înșelăciune, înșelătorie, momire, păcăleală, păcălire, păcălit, prostire, prostit, trișare.

PINGELIRE s. pingeluire, tălpuire, tălpuit. (~ pantofilor.)

PINGELIRE s. pingeluire, tălpuire, tălpuit. (~ pantofilor.)

pingelire s. v. ADEMENIRE. AMĂGIRE. ÎNȘELARE. ÎNȘELĂCIUNE. ÎNȘELĂTORIE. MOMIRE. PĂCĂLEALĂ. PĂCĂLIRE. PĂCĂLIT. PROSTIRE. PROSTIT. TRIȘARE.

PINGELI vb. v. ademeni, amăgi, încânta, înșela, minți, momi, păcăli, prosti, purta, trișa.

PINGELI vb. a pingelui, a tălpui, (reg.) a tălpălui. (A ~ încălțămintea.)

pingeli vb. v. ADEMENI. AMĂGI. ÎNCÎNTA. ÎNȘELA. MINȚI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. TRIȘA.

PINGELI vb. a pingelui, a tălpui, (reg.) a tălpălui. (A ~ încălțămintea.)

Intrare: pingelire
pingelire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pingelire
  • pingelirea
plural
  • pingeliri
  • pingelirile
genitiv-dativ singular
  • pingeliri
  • pingelirii
plural
  • pingeliri
  • pingelirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: pingeli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pingeli
  • pingelire
  • pingelit
  • pingelitu‑
  • pingelind
  • pingelindu‑
 singular plural
  • pingelește
  • pingeliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pingelesc
 (să)
  • pingelesc
  • pingeleam
  • pingelii
  • pingelisem
a II-a (tu)
  • pingelești
 (să)
  • pingelești
  • pingeleai
  • pingeliși
  • pingeliseși
a III-a (el, ea)
  • pingelește
 (să)
  • pingelească
  • pingelea
  • pingeli
  • pingelise
plural I (noi)
  • pingelim
 (să)
  • pingelim
  • pingeleam
  • pingelirăm
  • pingeliserăm
  • pingelisem
a II-a (voi)
  • pingeliți
 (să)
  • pingeliți
  • pingeleați
  • pingelirăți
  • pingeliserăți
  • pingeliseți
a III-a (ei, ele)
  • pingelesc
 (să)
  • pingelească
  • pingeleau
  • pingeliră
  • pingeliseră
pengeli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pingi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pingili
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT408)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pingelui
  • pingeluire
  • pingeluit
  • pingeluitu‑
  • pingeluind
  • pingeluindu‑
 singular plural
  • pingeluiește
  • pingeluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pingeluiesc
 (să)
  • pingeluiesc
  • pingeluiam
  • pingeluii
  • pingeluisem
a II-a (tu)
  • pingeluiești
 (să)
  • pingeluiești
  • pingeluiai
  • pingeluiși
  • pingeluiseși
a III-a (el, ea)
  • pingeluiește
 (să)
  • pingeluiască
  • pingeluia
  • pingelui
  • pingeluise
plural I (noi)
  • pingeluim
 (să)
  • pingeluim
  • pingeluiam
  • pingeluirăm
  • pingeluiserăm
  • pingeluisem
a II-a (voi)
  • pingeluiți
 (să)
  • pingeluiți
  • pingeluiați
  • pingeluirăți
  • pingeluiserăți
  • pingeluiseți
a III-a (ei, ele)
  • pingeluiesc
 (să)
  • pingeluiască
  • pingeluiau
  • pingeluiră
  • pingeluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pingelire, pingelirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi pingeli DEX '98 DEX '09

pingeli, pingelescverb

  • 1. A pune sau a face să pună pingele la o încălțăminte (uzată). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: pingelui tălpui tălpălui
    • format_quote A pus mîna într-o zi pe-o gheată și a început s-o pingelească. PAS, Z. I 199. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Meseriașii găsiră un cotlon ici-colo și se apucară de meserie: cizmarii să pingelească, croitorii să pungălească. PAS, Z. III 279. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Bineînțeles că și ghetele le pingeleam cît timp cizmarul socotea că se pot pingeli cuviincios. CAMIL PETRESCU, U. N. 96. DLRLC
etimologie:
  • pingea DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.