PERTRACTARE, pertractări, s. f. Faptul de a pertracta (mai ales la pl.) discuție, dezbatere, tratare (îndelungată, amănunțită) a unei probleme, a unui litigiu etc.; tratative. – V. pertracta.

pertractare sf [At: BARIȚIU, P. A. III, 76 / V: (reg) ~at~, petrec~^[1] / Pl: ~tări / E: pertracta] (Liv) Discuție, dezbatere, tratare îndelungată, amănunțită a unei probleme, a unui litigiu etc. Si: (rar) pertractație. corectat(ă)

PERTRACTARE, pertractări, s. f. (Livr.) Faptul de a pertracta; (mai ales la pl.) discuție, dezbatere, tratare (îndelungată, amănunțită) a unei probleme, a unui litigiu etc.; tratative. – V. pertracta.

PERTRACTARE, pertractări, s. f. (Mai ales în Transilv.) Faptul de a pertracta; (la pl.) dezbateri, tratative. Reținu ca un bun cîștigat faptul că pertractările... vor continua peste șase luni. VORNIC, P. 138. După îndelungi pertractări... consimți cu regret la asemenea amînare. C. PETRESCU, O. P. I 254.

PERTRACTARE s.f. (Liv.) Acțiunea de a pertracta și rezultatul ei; (la pl.) dezbateri, tratative. [< pertracta].

PERTRACTA, pertractez, vb. I. Tranz. A dezbate o problemă, o chestiune în litigiu etc., a discuta, a trata (îndelung, amănunțit). – Din lat. pertractare.

pertracta vt [At: BARIȚIU, P. A. I, 369 / V: (înv) ~răc~^[1], (reg) petrata, petrecta / Pzi: ~tez / E: lat pertractare, pertrectare] 1 (Liv; c. i. probleme, chestiuni în litigiu etc.) A dezbate, a discuta, a trata îndelung, amănunțit. 2 (Reg; îf petrecta) A da în judecată. corectat(ă)

pertratare sf vz pertractare

pertrăcta v vz pertracta

petrata v vz pertracta

petrecta v vz pertracta

petrectare sf vz pertractare

PERTRACTA, pertractez, vb. I. Tranz. (Livr.) A dezbate o problemă, o chestiune în litigiu etc., a discuta, a trata (îndelung, amănunțit). – Din lat. pertractare.

PERTRACTA, pertractez, vb. I. Tranz. (Folosit și absolut; mai ales în Transilv., învechit) A dezbate o problemă, a discuta (îndelung).

PERTRACTA vb. I. tr. (Liv.) A trata, a dezbate. [< lat. pertractare].

PERTRACTA vb. tr. a trata, a dezbate îndelung. (< lat. pertractare)

A PERTRACTA ~ez tranz. (probleme, fapte etc.) A discuta îndelung și sub toate aspectele; a examina amănunțit. /<lat. pertactare

*pertractațiúne f. (lat. pertractátio, -ónis). Acțiunea de a pertracta. – Și -áție și -áre.

*pertractéz v. tr. (lat. pertractare și pertrectare, d. tractare, a trata. V. tratez). Tratez o afacere pînă la urmă, maĭ ales în justiție.

pertractare s. f., g.-d. art. pertractării; pl. pertractări

pertractare s. f., g.-d. art. pertractării; pl. pertractări

pertractare s. f tractare

pertracta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pertractez, 3 pertractează; conj. prez. 1 sg. să pertractez, 3 să pertracteze

pertracta (a ~) vb., ind. prez. 3 pertractează

pertracta vb., ind. prez. 1 sg. pertractez, 3 sg. și pl. pertractează

PERTRACTARE s. v. chibzuire, deliberare, dezbatere, discutare, discuție.

pertractare s. v. CHIBZUIRE. DELIBERARE. DEZBATERE. DISCUTARE. DISCUȚIE.

PERTRACTA vb. v. chibzui, delibera, dezbate, discuta.

pertracta vb. v. CHIBZUI. DELIBERA. DEZBATE. DISCUTA.

pertracta (pertractez, pertractat), vb. – A trata, a dezbate, a discuta. Lat. pertractare (sec. XIX). Mai ales în Trans.