tratare sf [At: BARIȚIU, P. A. I, 263 / V: (înv) ~act~ / Pl: ~tări / E: trata] 1 Comportare față de cineva Si: atitudine. 2 Calificare (a ceva sau a cuiva) drept... Si: numire. 3 Servire a oaspeților cu mâncare și băutură (fără un protocol deosebit) Si: cinstire, ospătare, tratat² (1), tratație (1), (fam) tratarisire (2), (înv) tratament. 4 Supunere la un tratament (1) medical a unui pacient Si: tratat² (2), (fam) tratarisire (3). 5 Combatere a unei boli Si: tratat² (3), (fam) tratarisire (4). 6 Discutare a unei chestiuni economice, politice, sociale etc., cu scopul de a ajunge la o înțelegere, la încheierea unei convenții etc. Si: dezbatere, discuție, negociere, tratat² (4), (înv) tratarisire (1). 7 Expunere (în scris sau oral) a unei probleme, a unui subiect, a unei teme științifice, literare etc. Si: tratat² (5), dezvoltare. 8 Înfățișare a unui aspect, a unui fenomen Si: tratat² (6), prezentare. 9 Executare a obiectelor (de artă) dintr-un anume material, într-un anumit stil etc. Si: tratat² (7). 10 Supunere la un tratament (6) chimic, fizic etc. a unui material, a unei substanțe etc., cu scopul de a obține modificări Si: tratat² (8). 11 (Spc) Supunere a semințelor, plantelor acțiunii unor agenți chimici sau fizici, pentru a distruge germenii patogeni și bolile provocate de ei Si: tratat² (9).

TRATARE s. f. Acțiunea de a (se) trata. Curățirea și tratarea, semințelor a devenit o regulă pentru gospodăriile colective. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 9, 52.

TRATARE s.f. Acțiunea de a (se) trata și rezultatul ei; tratament. [< trata].

tractare² sf vz tratare

tratare s. f., g.-d. art. tratării

tratare s. f., g.-d. art. tratării

tratare s. f., g.-d. art. tratării; pl. tratări

TRATARE s. 1. v. ospătare. 2. v. dezbatere.

TRATARE s. v. îngrijire, tratament.

TRATARE s. 1. cinstire, ospătare, servire, servit. (~ cuiva cu mîncare și băutură.) 2. dezbatere, discutare. (~ unui subiect actual.)

tratare s. v. ÎNGRIJIRE. TRATAMENT.