perniță sf [At: CARAGIALE, O. II, 107 / V: (pop) ~rin~ / Pl: ~țe / E: pernă + -iță] 1-6 (Șhp) Pernă (1-2, 8) (mică) Si: pernuță (1-6), (pop) pernioară (1-6), pernișoară (1-6), (reg) modiță (1-6), perinel (1-6), perinucă (1-6). 7 (Spc) Puișor. 8 (Șîs ~ de ace) Săculeț de diferite forme, umplut cu câlți, vată, nisip etc. în care se înfig, pentru a fi păstrate, ace și bolduri Si: pernuță, (reg) pernucă. 9 Piesă confecționată din vată de croitorie, care se aplică la umerii unor sacouri, paltoane, taioare, pentru a da îmbrăcămintei respective forma corespunzătoare umărului. 10 (Șîs ~ de ungere) Un fel de perniță confecționată din țesătură de lână sau de bumbac, cusută cu sârmă subțire de cupru, montată în cutia de osie inferioară a vehiculelor de cale ferată și folosită la ungerea fusului osiilor. 11 Mică pernă care se pune sub șa Si: (pop) pernioară. 12 (Reg; îf periniță) Ochelari de cai. 13 (Îf perinița) Dans popular în care un băiat iese în centrul horei, își alege din horă o fată cu care îngenunchiază pe o pernă sau pe o batistă și o sărută, fata urmând să facă același lucru cu alt băiat Si: (reg) perinel (7). 14 (Îf perinița) Melodie după care se execută acest dans Si: (reg) perinel (8). 15 (Reg; îf periniță) Prăjitură nedefinită mai îndeaproape.

PERNIȚĂ, pernițe, s. f. (Și în forma periniță) 1. Diminutiv al lui pernă (1). Fată-mare, logodită, Cu toată zestrea gătită, Cu pernițe prinse-n ace. TEODORESCU, P. P. 206. 2. (Mai ales articulat) Numele unui dans popular. Cine joacă perinița Să sărute pe lelița. POP. – Variantă: periniță s. f.

PERNIȚĂ ~e f. (diminutiv de la pernă) 1) Obiect în formă de pernă mică (de obicei atârnat în cui) în care se înfig acele pentru a nu se pierde. 2) Piesă de croitorie, confecționată din vată, care se aplică la umerii unor obiecte de îmbrăcăminte. 3) v. PERINIȚĂ. [G.-D. perniței] /pernă + suf. ~iță

perniță f. pernă mică, în special de înfipt ace.

perníță și -úță f., pl. e (d. pernă). Pernă mică, maĭ ales aceĭa în care se țin înfipte acele de cusut.

periniță sf vz perniță

PERINIȚĂ ~e f. mai ales art. 1) Dans popular executat în cerc într-un tempo vioi, în care o fată iese în centru, ținând în mână o batistă, își alege un băiat cu care îngenunchează pe această batistă și îl sărută, urmând ca băiatul să-și aleagă altă fată și să repete aceleași acțiuni. 2) Melodie după care se execută acest dans. /<sb. perină + suf. ~iță

perniță s. f., g.-d. art. perniței; pl. pernițe

perniță s. f., g.-d. art. perniței; pl. pernițe

perniță s. f., g.-d. art. perniței; pl. pernițe

perinița (dans) s. f. art., neart. periniță, g.-d. art. periniței; pl. perinițe

!perinița (dans) s. f. art., neart. periniță, g.-d. art. periniței; pl. perinițe

perinița (dans) s. f., art. g.-d. periniței

PERNIȚĂ s. v. pernuță.

PERNIȚĂ s. pernuță, pui, puișor, puiuț, (pop.) pernioară, pernișoară, (reg.) perinel, (Mold.) coltuc, (prin Munt.) fultuc, (prin Mold.) modiță.

perinița, joc* popular românesc, de largă răspândire, intrat actualmente în circuitul internațional. Inițial dans ritual din ceremonialul nupțial, a devenit un joc social. P. este o horă (1) în desfășurarea căreia un dansator (dansatoare) purtând în mână o batistă și aflat în centrul cercului își alege o parteneră (partener) cu care se sărută după ce au dansat împreună: rolurile apoi se schimbă. Sin.: perina.