perniță sf [At: CARAGIALE, O. II, 107 / V: (pop) ~rin~ / Pl: ~țe / E: pernă + -iță] 1-6 (Șhp) Pernă (1-2, 8) (mică) Si: pernuță (1-6), (pop) pernioară (1-6), pernișoară (1-6), (reg) modiță (1-6), perinel (1-6), perinucă (1-6). 7 (Spc) Puișor. 8 (Șîs ~ de ace) Săculeț de diferite forme, umplut cu câlți, vată, nisip etc. în care se înfig, pentru a fi păstrate, ace și bolduri Si: pernuță, (reg) pernucă. 9 Piesă confecționată din vată de croitorie, care se aplică la umerii unor sacouri, paltoane, taioare, pentru a da îmbrăcămintei respective forma corespunzătoare umărului. 10 (Șîs ~ de ungere) Un fel de perniță confecționată din țesătură de lână sau de bumbac, cusută cu sârmă subțire de cupru, montată în cutia de osie inferioară a vehiculelor de cale ferată și folosită la ungerea fusului osiilor. 11 Mică pernă care se pune sub șa Si: (pop) pernioară. 12 (Reg; îf periniță) Ochelari de cai. 13 (Îf perinița) Dans popular în care un băiat iese în centrul horei, își alege din horă o fată cu care îngenunchiază pe o pernă sau pe o batistă și o sărută, fata urmând să facă același lucru cu alt băiat Si: (reg) perinel (7). 14 (Îf perinița) Melodie după care se execută acest dans Si: (reg) perinel (8). 15 (Reg; îf periniță) Prăjitură nedefinită mai îndeaproape.