opțiuni
  • info

2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PERFECTIV, -Ă, perfectivi, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre aspectul, sensul verbelor) Care exprimă acțiunea verbului eliminând noțiunea de durată și de desfășurare, insistând asupra începutului și sfârșitului ei, a rezultatului ei; (despre verbe) care are acest aspect. 2. S. n. Verb care are aspect perfectiv. – Din fr. perfectif, germ. perfektiv.

perfectiv, ~ă a [At: IORDAN, G. 206 / Pl: ~i, ~e / E: fr perfectif, ger perfektiv] 1 (Grm; d. aspectul verbelor, îoc imperfectiv) Care exprimă acțiunea verbelor, eliminând noțiunea de durată și de depășire și insistând asupra începutului și sfârșitului sau a rezultatului acțiunii. 2 (D. verbe) Care are aspect perfectiv (1).

PERFECTIV, -Ă, perfectivi, -e, adj. (Despre aspectul, sensul verbelor) Care exprimă acțiunea verbului eliminând noțiunea de durată și de desfășurare, insistând asupra începutului și sfârșitului ei, a rezultatului ei; (despre verbe) care are acest aspect. – Din fr. perfectif, germ. perfektiv.

PERFECTIV, perfective, adj. n. (Despre aspectul verbelor) Care exprimă acțiunea însăși a verbului, eliminînd noțiunea de durată și de desfășurare și insistînd asupra începutului și sfîrșitului, a rezultatului acțiunii.

PERFECTIV adj.n. (Despre aspectul verbelor) Care exprimă acțiunea însăși a verbului, eliminînd noțiunea de durată și insistînd mai mult asupra începutului și a sfîrșitului, a rezultatului acțiunii; (despre verbe) care are acest aspect. [Cf. fr. perfectif].

PERFECTIV, -Ă adj. (despre verbe) care exprimă acțiunea, eliminând noțiunea de durată și de desfășurare și insistând asupra începutului și sfârșitului ei. (< fr. perfectif, germ. perfektiv)

PERFECTIV ~ă (~i, ~e) (despre verbe) Care are forma ce indică începutul și sfârșitul acțiunii, neindicând durata ei. /<fr. perfectif, germ. perfektiv

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

perfectiv1 adj. m. (+ s. n.: aspect ~); f. perfectivă (formă ~), pl. perfective

perfectiv2 s. n.

!perfectiv1 adj. m.; f. perfectivă, pl. perfective

*perfectiv2 s. n.

perfectiv adj. n., f. perfectivă; pl. n. și f. perfective

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PERFECTIV, -Ă adj. (cf. fr. perfectif): în sintagmele aspect perfectiv, timp perfectiv și verb perfectiv (v.).

Intrare: perfectiv (adj.)
perfectiv1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • perfectiv
  • perfectivul
  • perfectivu‑
  • perfectivă
  • perfectiva
plural
  • perfectivi
  • perfectivii
  • perfective
  • perfectivele
genitiv-dativ singular
  • perfectiv
  • perfectivului
  • perfective
  • perfectivei
plural
  • perfectivi
  • perfectivilor
  • perfective
  • perfectivelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: perfectiv (s.n.)
perfectiv2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • perfectiv
  • perfectivul
  • perfectivu‑
plural
  • perfective
  • perfectivele
genitiv-dativ singular
  • perfectiv
  • perfectivului
plural
  • perfective
  • perfectivelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

perfectiv, perfectivăadjectiv

  • 1. (Despre aspectul, sensul verbelor) Care exprimă acțiunea verbului eliminând noțiunea de durată și de desfășurare, insistând asupra începutului și sfârșitului ei, a rezultatului ei; (despre verbe) care are acest aspect. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

perfectiv, perfectivesubstantiv neutru

  • 1. Verb care are aspect perfectiv. DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.