opțiuni
  • info

3 definiții pentru perfectiv (s.n.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PERFECTIV, -Ă, perfectivi, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre aspectul, sensul verbelor) Care exprimă acțiunea verbului eliminând noțiunea de durată și de desfășurare, insistând asupra începutului și sfârșitului ei, a rezultatului ei; (despre verbe) care are acest aspect. 2. S. n. Verb care are aspect perfectiv. – Din fr. perfectif, germ. perfektiv.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

perfectiv2 s. n.

*perfectiv2 s. n.

Intrare: perfectiv (s.n.)
perfectiv2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • perfectiv
  • perfectivul
  • perfectivu‑
plural
  • perfective
  • perfectivele
genitiv-dativ singular
  • perfectiv
  • perfectivului
plural
  • perfective
  • perfectivelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

perfectiv, perfectivesubstantiv neutru

  • 1. Verb care are aspect perfectiv. DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.