parmac¹, ~ă [At: (a. 1715) ȘIO II₁, 284 / V: (reg) părâmaci, pârm~ / Pl: ~aci, ~ace / E: tc parmak] 1 sm (Înv) Grilaj. 2 sm (Înv) Balustradă. 3 sm Par¹ sau stâlp de susținere folosit la diverse construcții deschise, prispe, pridvoare, garduri etc. 4 sm (Reg) Par¹ gros care se trece prin urechile hârdăului pentru ca acesta să poată fî transportat de două persoane. 5 sm (Olt) Ciomag mare. 6 sm (Rar) Bastonaș. 7 sf (Reg) Greblă mică aplicată la coasă, ca să așeze în brazdă grânele sau iarba când se cosește Si: (reg) hreapcă.

parmac² sn vz palmac

PARMAC, parmaci, s. m. 1. Par gros sau stîlp folosit în diverse construcții (prispe, pridvoare etc.). V. balustru. [Pe murg] afară că mi-l scotea, De parmac că mi-l lega. La TDRG. 2. (Regional) Băț gros care se trece prin urechile hîrdăului pentru ca acesta să poată fi cărat de doi oameni.

PARMAC ~ci m. 1) Stâlp la prispă sau la pridvor care susține streașina acoperișului; pop. 2) (în Moldova sec. XVIII) Unitate de măsură pentru lungime (egală cu o jumătate de palmă). /<turc. parmak

parmac n. par care sprijină coastele stâlpilor unei case țărănești: de căpăstru mi-l trăgea, de parmac că mi-l lega POP. [Turc. PARMAK, zâbrea].

parmác m. (turc. parmak, deget, gratie; ngr. parmáki. V. palmac). Gratie de lemn la gard, par. Gard de parmacĭ, parmaclîc.

palmac smn [At: CAT. MAN. II, 231 / V: parm~ / Pl: ~aci, ~ace / E: tc pamak, ctm palmă¹] Veche unitate de măsură pentru lungime, folosită mai ales în Moldova, egală cu 3,484 cm și echivalând aproximativ cu a opta parte dintr-o palmă¹ (50).

pârmac sm vz parmac^1[1] corectat(ă)

PALMAC, palmace, s. n. (Mold.) Veche unitate de măsură pentru lungimi egală cu 3,484 cm și echivalînd cu a opta parte dintr-o palmă. [Din cal] mai rămăsese coșul gol al coastelor și cîteva palmace de piele întinsă pe cap și pe spinare. MIRONESCU, S. A. 120. Neabătîndu-mă adică din cale cu un palmac măcar la dreapta sau la stînga, mă întorsei pe același drum la întăriturile mele. HOGAȘ, M. N. 183. Am văzut că era un abecedar cu slove de-un palmac de mari. NEGRUZZI, S. I 7. Palmac de pămînt (sau de moșie) = suprafață mică de pămînt cultivabil. Pe palmacul lui de pămînt trebuia să-și ridice fiecare vitele și plozii. GALAN, Z. R. 89. Și tu vrei să pui bir pe pămînt? – Vreu, cu atît mai mult că n-am nici un palmac de moșie. ALECSANDRI, T. 1660.

PALMAC ~ce n. (în trecut) Unitate de măsură a lungimii (egală cu aproximativ 1/8 de palmă). /<turc. parmak

palmac n. Mold. veche măsură echivalând cu ⅛ dintr’o palmă. [Identic cu parmac, influențat de palmă].

palmác n., pl. e (din parmac, infl. de palmă). A opta parte din palmă (V. stînjen). – În Suc. (rev. I. Crg. 13, 152) farmac. În Vs. fermac: nu-ĭ daŭ nicĭ un fermac, nu-ĭ daŭ nimic!

parmac s. m., pl. parmaci

parmac s. m., pl. parmaci

parmac s. m., pl. parmaci

palmac s. n., pl. palmace

palmac s. n., pl. palmace

palmac s. n., pl. palmace

PARMAC s. 1. v. par. 2. v. stâlp.

PARMAC s. v. balustradă, grilaj, mână curentă, parapet, parmaclâc, pălimar, rampă, rezemătoare.

PARMAC s. 1. par, (înv. și pop.) pociumb, (pop.) șarampoi, (reg.) verdete, (Maram.) șaranț, (Maram., Transilv., Ban. și Olt.) șteamp, (Olt., Ban. și Transilv.) ștenap. (~ la un gard.) 2. par, stîlp. (~ la un pridvor.)

parmac s. v. BALUSTRADĂ. GRILAJ. MÎNĂ CURENTĂ. PARAPET. PARMACLÎC. PĂLIMAR. RAMPĂ. REZEMĂTOARE.

parmac (parmaci), s. m. – 1. Grilaj, balustradă. – 2. Stîlp. – Mr. părmache, megl. părmaț. Tc. parmak „deget” și „bară de fier” (Roesler 601; Șeineanu, II, 283; Lokotsch 1636; Ronzevalle 57), cf. ngr. παρμάϰι, alb., bg., sb. parmak și de asemeni palmac. – Der. părmăcui, vb. (a întări cu parmaci, a îngrădi); parmaclîc, s. n. (balustradă, parapet), din tc. parmaklik, cf. ngr. παρμαϰλίϰια, bg., sb. parmakluk. E dubletul lui pîrmac, s. n. (Olt., par), din sb. parmak.