PARMAC, parmaci, s. m. 1. Par gros sau stîlp folosit în diverse construcții (prispe, pridvoare etc.). V. balustru. [Pe murg] afară că mi-l scotea, De parmac că mi-l lega. La TDRG. 2. (Regional) Băț gros care se trece prin urechile hîrdăului pentru ca acesta să poată fi cărat de doi oameni.