parazitare sf [At: DN³ / Pl: ~tări / E: parazita] 1 Infestare. 2 Existență pe un organism ca parazit (1). 3 Provocare a unei boli. 4 (Fig) Trai din munca altora. 5 (Fig) Trai mâncând mereu la masa altora.

PARAZITARE s.f. Acțiunea de a parazita. [< parazita].

parazita [At: BELEA, P. A. 162 / Pzi: ~tez / E: fr parasiter] (Rar) 1 vt (C. i. organisme animale sau vegetale) A infesta. 2 vt A trăi pe un organism ca parazit (1). 3 vt A cauza unui organism o boală. 4 vi (Fig) A trăi din munca altora. 5 vi (Fig) A trăi mâncând mereu la masa altora.

parazitar, ~ă a [At: ANGHEL, PR. 110 / Pl: ~i, ~e / E: fr parasitaire] 1 (D. organisme animale sau vegetale) Parazit (2). 2 (D. boli; simptome etc.) Care este cauzat de un parazit (1). 3 (Fig; d. oameni, clase sociale etc.) Parazit (4). 4-5 (Fig) Parazit (7-8).

PARAZITAR, -Ă, parazitari, -e, adj. 1. (Despre plante) Parazit. Vegetație parazitară. 2. Fig. (Despre oameni și despre clase sociale) Care trăiește ca un parazit; de parazit. Pe toți îi ura, fiindcă toți pentru el personificau o umanitate uscată, ipocrită, lipsită de generozitate - «burghezie îndobitocită, egoistă și parazitară», cum scria în cărțile cu scoarță roșie. C. PETRESCU, C. V. 91.

PARAZITA vb. I. 1. tranz. (Despre paraziți) A îmbolnăvi, a infesta (un organism animal sau vegetal). 2. intranz. (Fig.) A trăi ca un parazit. [< fr. parasiter].

PARAZITAR, -Ă adj. 1. (Care duce o viață) de parazit. 2. Provocat de un parazit. [Cf. fr. parasitaire].

PARAZITA vb. I. tr. 1. (despre paraziți) a îmbolnăvi, a infesta (un organism). 2. (fig.; rar) a deregla, a perturba un anumit sistem, concret sau abstract. II. intr. (fig.) a trăi ca un parazit. (< fr. parasiter)

PARAZITAR, -Ă adj. 1. (care duce o viață) de parazit. 2. provocat de un parazit. (< fr. parasitaire)

parazita vb. I (fig.) A trăi ca un parazit ◊ „La început, era parazit. A parazitat până în ziua când a comis prima spargere. Închisoare, eliberare, parazitism, infracțiune – ciclul nefast a fost reluat de trei ori.” Sc. 10 X 82 p. 4 (din fr. parasiter; DEX, DN3)

A PARAZITA ~ez intranz. 1) (despre organisme animale) A trăi pe un alt organism animal sau vegetal (ca un parazit). 2) fig. (despre persoane) A trăi din munca altuia. /<fr. parasiter

PARAZITAR ~ă (~i, ~e) 1) Care este caracteristic pentru paraziți; de parazit. 2) Care este provocat de un parazit. Boală ~ă. 3) fig. Care nu are nici un rost; de prisos; inutil. Cuvânt ~. /<fr. parasitaire

*parazitár, -ă adj. (d. parazit; fr. parasitaire). Care trăĭește ca parazit: popor, animal parazitar; plantă parazitară. Cauzat de parazițĭ: boale parazitare.

parazitare s. f., g.-d. art. parazitării; pl. parazitări

parazita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. parazitez, 3 parazitează; conj. prez. 1 sg. să parazitez, 3 să paraziteze

parazitar adj. m., pl. parazitari; f. parazitară, pl. parazitare

parazita (a ~) vb., ind. prez. 3 parazitează

parazitar adj. m., pl. parazitari; f. parazitară, pl. parazitare

parazita vb., ind. prez. 1 sg. parazitez, 3 sg. și pl. parazitează

parazitar adj. m., pl. parazitari; f. sg. parazitară, pl. parazitare

PARAZITAR adj. v. inutil, nenecesar, netrebuincios, neutil.

PARAZITAR adj. parazit. (Organism ~.)

PARAZITAR adj. parazit. (Organism ~.)

parazitar adj. v. INUTIL. NENECESAR. NETREBUINCIOS. NEUTIL.