părăsit, ~ă [At: PSALT. 69 / Pl: ~iți, ~e / E: părăsi] 1 a (D. ființe) Lăsat singur, la voia întâmplării, fără nici un sprijin Si: abandonat. 2 a (D. obiecte) Care nu se mai folosește. 3 a (Pex) Neglijat² . 4 a (D. abstracte) Respins. 5 a (Pop; îs) Ou ~ Ou de găină, mic sau cu coaja moale, după ouarea căruia găina încetează ouatul Si: (pop) părăsitură. 6 a (D. clădiri, construcții etc.) Care, fiind nelocuit sau nefolosit, a ajuns în stare de degradare. 7 a (D. ținuturi, terenuri, drumuri) Care a ajuns în stare de paragină¹ (1). 8 a (Pex) Izolat. 9 a (Pex) Singuratic. 10 sf (Bot; reg; îc) ~a-găinilor (sau ~a-găinii) Păpădie (Taraxacum officinale). 11 sf (Orn; reg; îc) Pitulice (Troglodytes troglodytes).

PĂRĂSIT, -Ă, părăsiți, -te, adj. 1. (Despre ființe, mai ales despre oameni) Lăsat singur, abandonat. Sînt paraponisit, Căci mă văd părăsit. ALECSANDRI, T. I 375. Ibovnică părăsită, Nu gîndi că-mi ești urîtă. JARNÍK-BÎRSEANU D. 157. 2. (Despre o localitate, un ținut etc.) Din care a plecat cineva; nepopulat. V. gol. Sălașele rămăseseră în bună parte pustii, părăsite, cu vetrele reci. DUMITRIU, N. 199. Palatul acum e părăsit. Eu singură rămas-am cu-acest copil. ALECSANDRI, T. II 172. ♦ (Despre drum, cîmp, țarină etc.) Părăginit, pustiu; p. ext. neumblat, izolat, singuratic. Și tot horhăind el cînd pe o cărare, cînd pe un drum părăsit, numai iată ce iar îi iese spînul înainte. CREANGĂ, P. 202. Stelele dasupra pe lunca părăsită Luceau ca niște candeli aprinse p-un mormînt. ALEXANDRESCU, M. 125. Îmblu pe colnice părăsite. CONACHI, P. 103. 3. (Despre construcții, întreprinderi, unelte) Care a încetat de a mai fi întrebuințat, lăsat în părăsire; p. ext. dărăpănat, ruinat, stricat. Vede o fîntînă mîlită și părăsită. CREANGĂ, P. 287.

PĂRĂSIT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A PĂRĂSI. 2) (despre regiuni, localități, case etc.) Care a rămas gol, pustiu; nelocuit; nepopulat. 3) Care este neîngrijit; lăsat fără atenție; neglijat. Grădină ~tă. /v. a părăsi

părăsit a. lăsat in uitare. ║ părăsita găinilor f. Bot. păpădie.

părăsít, -ă adj. Dat uĭtăriĭ. Lăsat în voĭa întîmplăriĭ, ruinat: o fîntînă părăsită. Părăsita găinilor, păpădie.

părăsi [At: PSALT. HUR. 16^r/2 / Pzi: ~sesc / E: ngr παρεάσω (Viit lui παρεάω] 1 vt A pleca fără a se mai interesa de cineva sau de ceva. 2 vt A se despărți, lăsând singur pe cineva Si: a abandona. 3 vt (Pgn) A se despărți, plecând în altă parte. 4 vt (Rar; ccd) A lăsa la bunul plac al cuiva. 5 vr (Înv) A se debarasa de cineva sau de ceva. 6 vt A lăsa pe cineva, de bună voie sau silit de împrejurări, plecând în altă parte. 7 vi (Pex) A se evapora. 8 vi (Fig) A trece. 9 vt (Îe) A ~ lumea A muri. 10 vt (Îe) A ~ patul A se scula din pat¹ după o boală mai lungă. 11 vt (Pex; îae) A se însănătoși. 12 vt (Reg) A ~ ulița A nu mai bate drumurile. 13 vt A pleca de lângă cineva, ducându-se mai încolo. 14 vt (C. i. obiecte) A omite din cercul interesului, al preocupărilor Si: a da uitării, a neglija. 15 vt (C. i. abstracte) A respinge. 16 vt (C. i. abstracte) A nu ține seamă de ceva. 17 vt (C. i. acțiuni) A înceta de a mai face Si: a conteni, a întrerupe, a opri. 18 vtr (Îvp) A (se) lăsa de ceva. 19 vr (Îvr) A se codi.

PĂRĂSI, părăsesc, vb. IV. Tranz. 1. A pleca de lîngă cineva, lăsîndu-l singur, a abandona (pe cineva); a se despărți de cineva. Bătu el multă cale De cînd te-a părăsit. IOSIF, PATR. 35. Cînd nu mai am ce le da, văd că toți mă părăsesc. CARAGIALE, O. III 61. Mă tem că mă-i iubi Ș-apoi mă vei părăsi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 53. ◊ (Rar, construit cu dativul) Mai bine fugi de aceste locuri și mă părăsește soartei mele nenorocite. ALECSANDRI, T. I 436. 2. (Cu privire la o localitate, țară etc.) A pleca de undeva, a se îndepărta de ceva, a nu mai sta într-un loc. Pînă a nu părăsi satul meu nu știam despre aceste flori. GALACTION, O. I 56. Cu cîtă părere de rău am părăsit lașul și m-am despărțit de voi, bunii mei amici. GHICA, S. A. 105. ◊ Expr. A părăsi terenul v. teren. 3. (Cu privire la îndeletniciri, la acțiuni) A înceta; a conteni; a întrerupe. Nu se aud decît glasurile oamenilor care părăsesc lucrul. SAHIA, N. 36. Toți părăseau lucrul de pe apă și coborau pe uscat. BART, E. 294. Toată lumea a părăsit jocul. CARAGIALE, O. III 14. Aceste ostenele Zadarnice și grele, Cum nu le părăsești? DONICI, F. 58. ♦ A lăsa la o parte; a neglija, a renunța. [Filimon] a părăsit flautul și a apucat condeiul, s-a făcut foiletonist la ziarul «Naționalul». GHICA, S. A. 79. 4. (Cu privire la deprinderi) A se dezbăra de..., a se lăsa de..., a se lepăda de... Puterile m-au părăsit și am căzut jos leșinat. GANE, la CADE. Mult mă mustră măicuța Să părăsesc ulița. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 59. ◊ Refl. Gîndindu-te la toate cîte ai îndurat și la toate cîte sînt legate de trecătoare măriri, de înfățișeri mincinoase și vorbe sterpe, te vei părăsi poate de ele, căutînd tihna înțelepciunii, adică libertatea. SADOVEANU, D. P. 135. Nu se părăsea de rele. PANN, P. V. II 32. În tot chipul s-a muncit sfătuindu-l să se părăsească de beție. ȚICHINDEAL, la CADE.

A PĂRĂSI ~esc tranz. 1) (locuri sau persoane) A lăsa plecând în altă parte; a abandona. ~ satul. A-și ~ soția. ◊ A-l ~ puterile (pe cineva) a pierde din vigoare; a se simți slăbit de puteri. 2) A înceta de a mai practica; a lăsa. ~ gimnastica sportivă. /cf. sl. parasiti

părăsì v. 1. a lăsa cu totul: a-și părăsi casa, copii, studiile; 2. a se despărți de cineva sau de ceva. [Gr. bizantin PAREÁO (prin mijlocirea aoristului)].

părăsésc v. tr. (ngr. paretó [scris paraitó], aor. apárnisa, părăsesc, de unde și mrom. apîrnistri și sîrb. parasiti). Mă duc de la, daŭ uĭtăriĭ, las în voĭa întîmplăriĭ: a părăsi casa, patria. Mă despart de, neglijez: a-țĭ părăsi studiile, amiciĭ. Plec din, evacuez: dușmaniĭ aŭ părăsit reduta. Fig. A părăsi vĭața, a muri. A părăsi o ideĭe, a renunța la ĭa. V. refl. Vechĭ. Mă las de: nepărăsindu-se de răutățile luĭ (N. Cost. 2, 33 și 34).

părăsi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. părăsesc, 3 sg. părăsește, imperf. 1 sg. părăseam; conj. prez. 1 sg. să părăsesc, 3 să părăsească

părăsi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. părăsesc, imperf. 3 sg. părăsea; conj. prez. 3 să părăsească

părăsi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. părăsesc, imperf. 3 sg. părăsea; conj. prez. 3 sg. și pl. părăsească

PĂRĂSIT adj. 1. v. abandonat. 2. v. pustiu.

PĂRĂSIT adj. 1. abandonat, (înv. și pop.) oropsit, (înv. și reg.) năpustit. (Copil ~.) 2. pustiu. (Oraș, loc ~.)

GĂINĂ-PĂRĂSITĂ s. v. sunătoare.

PĂRĂSI vb. 1. v. abandona. 2. v. evacua. 3. v. înceta.

PĂRĂSITA-GĂINILOR s. v. păpădie.

PĂRĂSITĂ s. v. ochiul-boului, pitulice.

găină-părăsită s. v. SUNĂTOARE.

PĂRĂSI vb. 1. a abandona, a lăsa, (franțuzism rar) a placa, (înv. și pop.) a oropsi, a pustii, (înv. și reg.) a năpusti. (Și-a ~ copiii, familia.) 2. a evacua. (Au ~ orașul în noaptea trecută.) 3. a conteni, a înceta, a (se) întrerupe, a (se) opri. (Au ~ lucrul în semn de protest.)

părăsita-găinilor s. v. PĂPĂDIE.

părăsită s. v. OCHIUL-BOULUI. PITULICE.

părăsi (părăsesc, părăsit), vb. – A abandona, a lăsa. Ngr. παρεάω, aorist παρεάασα (Tiktin; Candrea; Pușcariu, Lr., 261), cf. sb. parasiti „a lăsa” (după Candrea, Elemente, 408, sb. ar proveni din rom.). Uneori au fost date alte etimoane ngr.: παραιτῶ, aorist ἀπάρνησα, de unde și mr. părnăsire (Pascu; Scriban); sau πάρεμι, aorist πάρησα (Philippide, Principii, 17). – Der. părăsitură, s. f. (ou avortat); nepărăsit, adv. (fără odihnă, continuu), înv.