originalitate sf [At: CR (1830), 152²/23 / Pl: ~tăți / E: fr originalité] 1 Autenticitate. 2-4 (Fel de a fi) (stil sau) manieră particular(ă). 5 Bizarerie. 6 Extravaganță.

ORIGINALITATE, (2) originalități, s. f. 1. Fel particular de a fi; însușirea de a fi original (2). Ca apărători ai originalității limbii și literaturii, tot la popor... trebuiau să se adreseze. IBRĂILEANU, SP. CR. 94. [Legendele lui Bolintineanu] strălucesc printr-o originalitate fără seamăn în literatura romînească. DEMETRESCU, O. 161. [Scrierile] au un caracter de originalitate locală, fiind niște tablouri ale epocii de la 1840. RUSSO, S. 363. 2. Faptă originală; ciudățenie, excentricitate, extravaganță.

ORIGINALITATE s.f. 1. Însușirea de a fi original; fel particular de a fi. 2. Atitudine originală; bizarerie, ciudățenie, extravaganță. [Cf. fr. originalité].

ORIGINALITATE s. f. 1. însușirea de a fi original (2); fel particular de a fi. 2. atitudine originală; ciudățenie, extravaganță. (< fr. originalité)

ORIGINALITATE ~ăți f. 1) Caracter original. ~atea unui compozitor. ~atea unei opere de artă. 2) Comportare originală. /<fr. originalité

originalitate f. 1. caracterul lucrurilor originale; 2. bizarerie de caracter.

*originalitáte f. (d. original; fr. originalité). Caracteru de a fi original. Excentricitate, bizarerie. Purtare de om original.

originalitate s. f., g.-d. art. originalității; (ciudățenii) pl. originalități

originalitate s. f., g.-d. art. originalității; (ciudățenii) pl. originalități

originalitate s. f., g.-d. art. originalității; (ciudățenii) pl. originalități

ORIGINALITATE s. 1. inedit, noutate. (~ unei teorii.) 2. v. personalitate. 3. v. extravaganță.

ORIGINALITATE s. 1. inedit, noutate. (~ unei teorii.) 2. individualitate, personalitate. (~ unui artist.) 3. bizarerie, ciudățenie, excentricitate, extravaganță, fantezie, teribilism. (Ce sînt aceste ~ăți la tine?)

ORIGINALITATE. Subst. Originalitate; nou, noutate; unicitate, singularitate; individualitate, personalitate; particularitate, caracteristică, trăsătură caracteristică, (specifică), notă distinctivă, specific, specificitate. Particularism (rar). Individualizare. Original. Unicat. Adj. Original, unic, singular, sui-generis, inimitabil, neimitabil (rar), neasemănat, neasemuit, fără seamăn, fără pereche, incomparabil, ieșit din comun, excepțional, extraordinar, deosebit, neobișnuit, insolit, nemaipomenit, nemaivăzut, neauzit; individual, personal, particular, particularist (rar), particularnic (înv.), caracteristic, caracterizator, distinctiv, specific, propriu. Particularizant (rar). Individualizat, personalizat (rar). Vb. A singulariza; a individualiza, a personaliza (rar); a caracteriza. Adv. Neasemănat, neasemuit. Aparte. Extraordinar, excepțional. V. ciudățenie, deosebire, nou, specific, superlative.

ALL GOOD THINGS WHICH EXIST ARE THE FRUITS OF ORIGINALITY (engl.) toate lucrurile bune câte există sunt roadele originalității – J. St. Mill, „On Liberty”, Introducere. Efortul creator al omului este cel care conferă valoare lucrurilor.