ORIGINALITATE. Subst. Originalitate; nou, noutate; unicitate, singularitate; individualitate, personalitate; particularitate, caracteristică, trăsătură caracteristică, (specifică), notă distinctivă, specific, specificitate. Particularism (rar). Individualizare. Original. Unicat. Adj. Original, unic, singular, sui-generis, inimitabil, neimitabil (rar), neasemănat, neasemuit, fără seamăn, fără pereche, incomparabil, ieșit din comun, excepțional, extraordinar, deosebit, neobișnuit, insolit, nemaipomenit, nemaivăzut, neauzit; individual, personal, particular, particularist (rar), particularnic (înv.), caracteristic, caracterizator, distinctiv, specific, propriu. Particularizant (rar). Individualizat, personalizat (rar). Vb. A singulariza; a individualiza, a personaliza (rar); a caracteriza. Adv. Neasemănat, neasemuit. Aparte. Extraordinar, excepțional. V. ciudățenie, deosebire, nou, specific, superlative.