OFRANDĂ, ofrande, s. f. Jertfă adusă unei divinități; sacrificare a unei vietăți în templul unei divinități; prinos; dar făcut bisericii. ♦ Fig. Dar oferit unei persoane în semn de devotament, de respect, de recunoștință; omagiu. ♦ Fig. Contribuție la o operă de binefacere; ajutor material dat celor săraci. – Din fr. offrande.

ofrandă sf [At: ALECSANDRI, T. 1311 / Pl: ~de / E: fr offrande] 1 Jertfă adusă unei divinități Si: prinos. 2 (Pex) Dar făcut bisericii. 3 Cadou oferit unei persoane în semn de recunoștință, de devotament, de respect. 4 Contribuție la o operă de binefacere. 5 Ajutor material oferit săracilor Vz pomană.

*OFRANDĂ (pl. -de) sf. 1 Dar, pomană: ~ benevolă ¶ 2 Prinos [fr.].

OFRANDĂ, ofrande, s. f. Jertfă adusă unei divinități; prinos; dar făcut bisericii. ♦ Fig. Dar oferit unei persoane în semn de devotament, de respect, de recunoștință; omagiu. ♦ Fig. Contribuție la o operă de binefacere; ajutor material dat celor săraci. – Din fr. offrande.

OFRANDĂ, ofrande, s. f. Jertfă adusă unei divinități, prinos; dar făcut bisericii. Grătarele sfîrîie aruncind în aer valuri de miros fierbinte și gras, ca niște altare antice pe care se ard ofrande unui zeu tutelar. CARAGIALE, M. 279. O scenă religioasă în care împăratul aduce rugăciuni și ofrande zeilor. ODOBESCU, S. III 75. ♦ Dar oferit unei persoane în semn de recunoștință, devotament, respect. Binevoiți a primi o ofrandă mai prozaică. ALECSANDRI, T. 1311. ◊ Fig. Venim ca să-ți aducem ofrandele durerii, Venim să vărsăm lacrimi. ALECSANDRI, P. III 339. ♦ Contribuție la o operă de binefacere, de ajutorare a celor lipsiți.

OFRANDĂ s.f. Jertfă adusă unei divinități sau preotului ei pe altar. ♦ (Fig.) Dar, binefacere, pomană; omagiu. [< fr. offrande].

OFRANDĂ s. f. 1. jertfă adusă unei divinități. 2. (fig.); dar, cadou, omagiu. ◊ ajutor oferit celor săraci. (< fr. offrande)

OFRANDĂ ~e f. 1) rel. Dar oferit divinității sau reprezentanților ei; prinos. 2) Dar oferit unei biserici; prinos; jertfă. 3) Donație oferită în semn de venerație și de recunoștință; prinos; omagiu. 4) fig. Contribuție materială filantropică. [Sil. -fran-] /<fr. offrande

ofrandă f. 1. dar făcut lui D-zeu; 2. ceeace s’ofere săracilor.

*ofrándă f., pl. e (fr. offrande, mlat. offerenda, care trebuĭe să fie oferită). Dar făcut luĭ Dumnezeŭ, patriiĭ saŭ săracilor (prinos).

ofrandă (desp. o-fran-) s. f., g.-d. art. ofrandei; pl. ofrande

ofrandă (o-fran-) s. f., g.-d. art. ofrandei; pl. ofrande

ofrandă s. f. (sil. -fran-), g.-d. art. ofrandei; pl. ofrande

OFRANDĂ s. (BIS.) dar, jertfă, prinos, sacrificiu, (înv.) arse (pl.), oblațiune, plocon. (~ adusă divinității.)

OFRANDĂ s. (BIS.) dar, jertfă, prinos, sacrificiu, (înv.) arse (pl.), oblațiune, plocon. (~ adusă divinității.)

OFRANDĂ s. f. Jertfă adusă unei divinități, prinos; p. ext. dar făcut bisericii. Amici! Voi lui Zamolxis ofranda o-nchinați. Depuneți-o-n altaru-i, la templu-i alergați. alecsandri, t. ii, 387. Grătarele sfîriie aruncînd în aer valuri de miros fierbinte și gras, ca niște altare antice pe cari se ard ofrande unui zeu tutelar. caragiale, m. 279. O scenă religioasă în care împăratul aduce rugăciuni și ofrande zeilor. odobescu, s. iii, 75, cf. șăineanu, severin, s. 8. ♦ Dar, cadou oferit unei persoane în semn de recunoștință, de devotament, de respect. Binevoiți a primi o ofrandă mai prozaică. alecsandri, t. 1 311. ◊ Fig. Venim ca să-ți aducem ofrandele durerei, Venim să vărsăm lacrimi. alecsandri, poezii, 339. Am stat privind în depărtări albastre Ofranda rece și albastră-a lunii. d. botez, p. o. 71. Plîngea văduvit, fără să știe cui i se cuvine ofranda lacrimilor lui cinstite, klopștock, f. 215, cf. 101. Inima, de cîte ori încercasem s-o dărui – ofrandă – în palma întinsă, se făcuse spin. g. m. zamfirescu, sf. m. n. ii, 241. Era o candidă și dureroasă ofrandă a buzelor neștiutoare și a sufletului plin încă de povești, teodoreanu, m. ii, 506. ♦ Contribuție la o operă de binefacere, ajutor material oferit celor lipsiți. v. pomană. cf. șăineanu, babcianu, alexi, w. Întind peste capetele plecate pungi fixate în vîrful unor prăjini lungi. Nu urmăresc dări obligatorii: prind o privire, un gest, și aruncă imediat undita cu care pescuiesc ofranda. sadoveanu, o, ix, 242. – pl.: ofrande. – Din fr. offrande.