OFICINĂ, oficine, s. f. Ansamblu de încăperi dintr-o farmacie unde se depozitează și se prepară medicamentele (după rețetă); laborator farmaceutic. ♦ Fig. Loc unde se urzesc intrigi, calomnii, comploturi. – Din lat. officina, fr. officine.

oficină sf [At: MOLNAR, I. 34/19 / V: (iuz) ofiți~ / Pl: ~ne / E: lat officina, -ae, ger Offizin, fr officine] (Liv) 1 Laborator al unei farmacii, al unei instituții de cercetări etc. 2 (Pex; gmț) Atelier de fierărie, de frizerie, de pictură etc. 3-4 (Loc sau) mediu social în care se urzesc intrigi, comploturi.

*OFICINĂ (pl. -ne) sf. 1 ☠ Laboratorul unei farmacii ¶ 2 Ⓕ Locul unde se fac lucrări științifice ¶ 3 Locul unde se urzesc intrigi, comploturi: acest ziar e o ~ de calomnii [fr.].

OFICINĂ, oficine, s. f. (Livr.) Laborator al unei farmacii, al unei instituții de cercetări, etc. ♦ Fig. Loc unde se urzesc intrigi, calomnii, comploturi. – Din lat. officina, fr. officine.

OFICINĂ, oficine, s. f. (Livresc) încăpere amenajată pentru a servi drept laborator al unei farmacii, al unei instituții de cercetări etc. (Glumeț) Mustețile domnului Georges, resfirate subt nas și arcuite deasupra nărilor, ca ieșite proaspăt din oficina celei mai moderne frizerii. HOGAȘ, M. N. 38. ♦ Fig. Loc unde se urzesc intrigi, calomnii, comploturi.

OFICINĂ s.f. (Liv.) 1. Laborator (la o farmacie, la o instituție etc.). 2. Loc unde se uneltește ceva, unde se urzesc intrigi, comploturi. [Cf. fr. officine, lat. officina, germ. Offizin].

OFICINĂ s. f. 1. laborator (într-o farmacie, instituție). 2. loc, mediu unde se urzesc intrigi, comploturi. (< fr. officine, lat. officina)

OFICINĂ ~e f. 1) Laborator anexat la o farmacie, unde se prepară unele medicamente. 2) Mediu social unde se urzesc intrigi, calomnii sau comploturi. ~ de spionaj. ~ de false noutăți. /<lat. officina, fr. officine

oficină f. 1. laboratoriu de farmacist; 2. fig. locul unde se prepară ceva misterios.

*ofĭcínă f., pl. e (lat. officina. V. uzină). Laboratoriŭ de farmacie saŭ de alte lucrărĭ științifice. Fig. Loc în care se uneltește ceva: oficinele preseĭ jidăneștĭ.

ofițiră sf vz oficină

oficină s. f., g.-d. art. oficinei; pl. oficine

oficină s. f., g.-d. art. oficinei; pl. oficine

oficină s. f., g.-d. art. oficinei; pl. oficine

OFICINĂ s. f. (Livresc) 1. Laborator al unei farmacii, al unei instituții de cercetări etc.; p. ext. (de obicei glumeț) cameră de lucru, atelier (de fierărie, de frizerie, de pictură etc.). Meșterul carele au crescut în ofițină. molnar, i. 34/19. Oficinele (locul unde lucrează meșterii). conv. mec. 55/30. Un bun spițer, nelipsit din oficina lui. kretzulescu, m. 13/1, cf. polizu. Acest rege, poet și filozof, petrecea zile și nopți întregi în oficina celebrului pictor, filimon, o. II, 142, cf. DDRF, GHEȚIE, R. m., BARCIANU, alexi, w. Mustețile domnului Georges, resfirate subt nas și arcuite deasupra nărilor, ca ieșite proaspăt din oficina celei mai moderne frizerii! hogaș, m. n. 38. Homer..., voind să descrie scutul lui Ahile, ne conducea în oficina zeului fierar în momentul cînd confecționa arma. PUȘCARIU, L. R. I, 4. 2. Loc sau mediu social în care se urzesc intrigi, comploturi. Se pretinde că [acest pamflet] pornește dintr-o oficină, odinioară extrem dinastică. caragiale, o. vii, 452. Ridicind vălul și privind în oficina unui plăzmuitor aflăm cum trebuie să procedăm în asemenea împrejurări. bul. com. ist. i, 31. Fetele noastre nu execută, cu toată grația, indispensabila reveransă, dacă n-au ieșit din oficina iezuită complet transformate. HOGAȘ, DR. II, 171, cf. CONTEMP. 1948, nr. 105, 3/4. Cum aveau să dovedească aceiași acuzatori că el se ocupase cu spionajul sau finanțase o oficină de spionaj? stancu, r. a. v, 335. – pl.: oficine. – Și: (învechit) ofițină s. f. – Din lat. officina, -ae, germ. Offizin, fr. officine.