2 intrări
26 de definiții
din care- explicative (17)
- morfologice (3)
- relaționale (6)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
NEMULȚUMIT, -Ă, nemulțumiți, -te, adj. (Adesea adverbial și substantivat) Care nu este mulțumit; care are o nemulțumire; supărat, mâhnit; contrariat. 4 Care exprimă nemulțumire. [Var.: (reg.) nemulțămit, -ă adj.] – Pref. ne- + mulțumit.
nemulțumit, ~ă [At: VARLAAM, C. 343 / V: (îvp) ~țămit / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + mulțumit] 1-2 smf, a (Om) care nu este mulțumit Si: mâhnit, supărat, (fam) paraponisit, (îrg) nemulțumitor (2), (îvr) neblagodarnic, necontentăluit. 3-4 smf, a (Persoană) care are o nemulțumire (2) Si: mâhnit, supărat, (fam) paraponisit, (îrg) nemulțumitor, (îvr) neblagodarnic, necontentăluit. 5 a Contrariat. 6 a (D. ochi, privire etc.) Care exprimă nemulțumire (1). 7 sf (Îvp) Lipsă de recunoștință.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NEMULȚUMIT, -Ă, nemulțumiți, -te, adj. (Adesea adverbial și substantivat) Care nu este mulțumit; care are o nemulțumire; supărat, mâhnit; contrariat. ♦ Care exprimă nemulțumire. [Var.: (reg.) nemulțămit, -ă adj.] – Ne- + mulțumit.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NEMULȚUMIT, -Ă, nemulțumiți, -te, adj. Care nu e mulțumit; nesatisfăcut, neîmpăcat, supărat. (Adverbial) Se uita nemulțumit peste curtea celui la care striga. PREDA, Î. 133. ◊ (Substantivat) Nemulțumitului i se ia darul. -Variantă: nemulțămit, -ă (NEGRUZZI, S. I 142) adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NEMULȚUMIT ~tă (~ți, ~te) și adverbial (negativ de la mulțumit): ~tului i se ia darul se spune despre o persoană ingrată, care pierde ceea ce a primit. /ne- + mulțumit
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
nemulțumit a. care nu e mulțumit.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NEMULȚĂMI vb. IV v. nemulțumi.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
NEMULȚĂMI vb. IV v. nemulțumi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NEMULȚĂMI vb. IV v. nemulțumi.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NEMULȚĂMIT, -Ă adj. v. nemulțumit.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
NEMULȚĂMIT, -Ă adj. v. nemulțumit.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NEMULȚĂMIT, -Ă adj. v. nemulțumit.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NEMULȚUMI, nemulțumesc, vb. IV. Tranz. A produce cuiva o nemulțumire; a indispune, a supăra pe cineva. [Var.: (înv. și reg.) nemulțămi vb. IV] – Pref. ne- + mulțumi.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
nemulțămi v vz nemulțumi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
nemulțămit, ~ă smf, a vz nemulțumit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
nemulțumi [At: NEGRUZZI, S. II, 214 / V: (îvp) ~țămi / Pzi: ~mesc / E: ne- + mulțumi] 1 vt A face să fie nemulțumit (1) Si: a indispune, a mâhni, a supăra, (înv) a neodihni (1). 2 vt A cauza o nemulțumire (2) Si: a indispune, a mâhni, a supăra, (înv) a neodihni (2). 3 vt A contraria. 4 vr (Rar) A se simți nemulțumit (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NEMULȚUMI, nemulțumesc, vb. IV. Tranz. A produce cuiva o nemulțumire; a indispune, a supăra pe cineva. [Var.: (înv. și reg.) nemulțămi vb. IV] – Ne- + mulțumi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NEMULȚUMI, nemulțumesc, vb. IV. Tranz. A pricinui cuiva nemulțumiri; a nu satisface, a indispune, a supăra (pe cineva). Mă voi sili a nu nemulțumi lumea pe unde voi fi. FILIMON, la TDRG. – Variantă: nemulțămi (NEGRUZZI, S. II 214) vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A NEMULȚUMI ~esc tranz. (persoane) A face să-și piardă buna dispoziție (prin acțiuni sau vorbe nepotrivite); a indispune. /ne- + mulțumi
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
nemulțămésc v. tr. Supăr, indispun. – În vest -mulțu-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
nemulțămít, -ă adj. Care nu e mulțămit: numuțămituluĭ i se ĭa daru (Prov.). S.f., pl. e. Vechĭ. Ingratitudine.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
nemulțumi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemulțumesc, 3 sg. nemulțumește, imperf. 1 nemulțumeam; conj. prez. 1 sg. să nemulțumesc, 3 să nemulțumească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
nemulțumi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemulțumesc, imperf. 3 sg. nemulțumea; conj. prez. 3 să nemulțumească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
nemulțumi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemulțumesc, imperf. 3 sg. nemulțumea; conj. prez. 3 sg. și pl. nemulțumească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
NEMULȚUMIT adj. 1. necăjit, supărat, (înv., reg. și fam.) paraponisit. (E tare ~ că n-a putut să...) 2. neîmpăcat, nesatisfăcut. (Un om veșnic ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
NEMULȚUMIT adj. 1. necăjit, supărat, (înv., reg. și fam.) paraponisit. (E tare ~ că n-a putut să...) 2. neîmpăcat, nesatisfăcut. (Un om veșnic ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Nemulțumit ≠ mulțumit, satisfăcut
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
NEMULȚUMI vb. a necăji, a supăra. (Mă ~ că nu-l pot ajuta.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
NEMULȚUMI vb. a necăji, a supăra. (Mă ~ că nu-l pot ajuta.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A (se) nemulțumi ≠ a (se) mulțumi, a (se) satisface
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
nemulțumit, nemulțumităadjectiv
- 1. Care nu este mulțumit; care are o nemulțumire. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: contrariat mâhnit nesatisfăcut neîmpăcat supărat antonime: mulțumit satisfăcut
- Se uita nemulțumit peste curtea celui la care striga. PREDA, Î. 133. DLRLC
- Nemulțumitului i se ia darul. DLRLC
- 1.1. Care exprimă nemulțumire. DEX '09 DEX '98
-
etimologie:
- Prefix ne- + mulțumit. DEX '09
nemulțumi, nemulțumescverb
- 1. A produce cuiva o nemulțumire; a supăra pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Mă voi sili a nu nemulțumi lumea pe unde voi fi. FILIMON, la TDRG. DLRLC
-
etimologie:
- Prefix ne- + mulțumi. DEX '09