nemulțumit, ~ă [At: VARLAAM, C. 343 / V: (îvp) ~țămit / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + mulțumit] 1-2 smf, a (Om) care nu este mulțumit Si: mâhnit, supărat, (fam) paraponisit, (îrg) nemulțumitor (2), (îvr) neblagodarnic, necontentăluit. 3-4 smf, a (Persoană) care are o nemulțumire (2) Si: mâhnit, supărat, (fam) paraponisit, (îrg) nemulțumitor, (îvr) neblagodarnic, necontentăluit. 5 a Contrariat. 6 a (D. ochi, privire etc.) Care exprimă nemulțumire (1). 7 sf (Îvp) Lipsă de recunoștință.