NECURĂȚIE, necurații, s. f. (Înv.) Murdărie, necurățenie. – Pref. ne- + curăție.

necurăție sf [At: PSALT. HUR. 62^v/11 / Pl: ~ri / E: ne- + curăție] (Înv) 1 Necurățenie (1). 2 (Ccr) Murdărie. 3 (Pop) Menstruație. 4 (Pop) Excremente. 5 Lipsă de credință. 6 (Pex) Păcat care contravine legilor moralei religioase. 7 (Înv) Faptă de om ticălos Si: fărădelege, infamie, nelegiuire, ticăloșie. 8 Faptă desfrânată.

NECURĂȚIE, necurății, s. f. (Înv.) Murdărie, necurățenie. – Ne- + curăție.

NECURĂȚIE, necurății, s. f. (Învechit) 1. Murdărie. Te temi ca nu cumva Vrun oaspe să-nsemneze acea mai mică lipsă, Ori ochiul lor să vadă vreo necurăție. NEGRUZZI, S. II 267. L-am umplut cu totul de necurăție. PANN, P. V. II 50. 2. Fig. Faptă rea; nelegiuire. [Soarele] vede toate necurățiile oamenilor. ISPIRESCU, L. 57.

necurățénie f. Murdărie, lipsă de curățenie. – Vechĭ și -ățíe și -ățíme.

necurăție (înv.) s. f., art. necurăția, g.-d. art. necurăției; (lucruri, fapte) pl. necurății, art. necurățiile (desp. -ți-i-)

necurăție (înv.) s. f., art. necurăția, g.-d. art. necurăției; (lucruri, fapte) pl. necurății, art. necurățiile

necurăție s. f., art. necurăția, g.-d. art. necurăției; (lucruri, fapte) pl. necurății, art. necurățiile

NECURĂȚIE s. v. abjecție, fărădelege, infamie, jeg, josnicie, mișelie, mârșăvie, murdărie, necurățenie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, ticăloșie.

necurăție s. v. ABJECȚIE. FĂRĂDELEGE. INFAMIE. JEG. JOSNICIE. MIȘELIE. MÎRȘĂVIE. MURDĂRIE. NECURĂȚENIE. NELEGIUIRE. NEMERNICIE. NETREBNICIE. TICĂLOȘIE.