NECURĂȚENIE, (2) necurățenii, s. f. 1. (Rar) Lipsă de curățenie. 2. Concr. murdărie, gunoi. – Pref. ne- + curățenie.

necurățenie sf [At: MOLNAR, RET. 95/18 / Pl: ~ii / E: ne- + curățenie] 1 Lipsă de curățenie Si: (înv) necurăție (1), (îvr) necurăciune (1). 2 (Ccr; mpl) Lucruri murdare. 3 (Ccr; mpl) Gunoaie. 4 (Ccr; mpl) Impurități. 5 (Mar) Fantomă.

NECURĂȚENIE, necurățenii, s. f. Lipsă de curățenie; (concr.) murdărie, gunoi. – Ne- + curățenie.

NECURĂȚENIE, necurățenii, s. f. Lipsă de curățenie; (concretizat, mai ales la pl.) murdărie, gunoi. Se adaugă încă necurățenia străzilor și face pe acești locuitori să uite a umbla. BOLINTINEANU, O. 277. Necurățeniile luate de apă curgeau prin gratii de fier în canalul colector. GHICA, S. 534.

necurățenie f. lipsă de curățenie, murdărie.

necurățénie f. Murdărie, lipsă de curățenie. – Vechĭ și -ățíe și -ățíme.

necurățenie (rar) (desp. -ni-e) s. f., art. necurățenia (desp. -ni-a), g.-d. art. necurățeniei; (lucruri, fapte) pl. necurățenii, art. necurățeniile (desp. -ni-i-)

necurățenie (rar) (-ni-e) s. f., art. necurățenia (-ni-a), g.-d. art. necurățeniei; (lucruri) pl. necurățenii, art. necurățeniile (-ni-i-)

necurățenie s. f. (sil. -ni-e), art. necurățenia (sil. ni-a), g.-d. art. necurățeniei; (lucruri) pl. necurățenii, art. necurățeniile (sil. -ni-i)

NECURĂȚENIE s. 1. v. murdărie. 2. v. gunoi.

NECURĂȚENIE s. v. apariție, arătare, duh, fantasmă, fantomă, nălucă, nălucire, năzărire, spectru, spirit, stafie, strigoi, umbră, vedenie, viziune.

NECURĂȚENIE s. 1. jeg, murdărie, (pop.) rapăn, scîrnăvie, slin, (înv. și reg.) măzăcie, tină, (reg.) im, izină, jip, lip, mînjeală, mîzgală, mocicoșag, moșcoleală, muruială, negru, (înv.) murdarlîc, necurăție, smîrdă. (E de-o ~ respingătoare.) 2. gunoi, impuritate, murdărie, (prin Ban. și Transilv.) bucluc, (Mold. și Transilv.) goz, (prin Olt.) smian, (prin Bucov. și Transilv.) șteah, (înv.) șterc. (Apă plină de ~ii.)

necurățenie s. v. APARIȚIE. ARĂTARE. DUH. FANTASMĂ. FANTOMĂ. NĂLUCĂ. NĂLUCIRE. NĂZĂRIRE. SPECTRU. SPIRIT. STAFIE. STRIGOI. UMBRĂ. VEDENIE. VIZIUNE.

necurățenie, s.f. – 1. Murdărie. 2. Ființă necurată; vrăjitoare: „A venit necurățenia aceea de bosorcaie. A venit necurățenia ș-o strigat la fereastră și nu-i slobod să răspunzi” (Grai. rom., 2000) – Din ne + curățenie (< curat + suf. -enie) (DEX, MDA).