mutilare sf [At: COSTINESCU / Pl: ~lări / E: mutila] 1 Tăiere, ciuntire a unei părți a corpului cu o armă, în urma unei explozii etc. Si: (iuz) mutilație. 2 (Pex) Desfigurare.

MUTILARE, mutilări, s. f. Acțiunea de a mutila; schilodire, desfigurare, sluțire.

MUTILARE s.f. Acțiunea de a (se) mutila și rezultaul ei; schilodire. [< mutila].

MUTILA, mutilez, vb. I. Tranz. A tăia, a amputa (o parte a corpului), a schilodi; p. ext. a sluți, a desfigura. – Din fr. mutiler, lat. mutilare.

mutila vt [At: NEGULICI / Pzi: ~lez / E: fr mutiler, lat mutilare] 1 (C. i. părți ale corpului) A tăia, a amputa, a ciunti cu o armă, în urma unei explozii, a unui accident etc. 2 (C. i. ființe) A amputa o parte a corpului cu o armă, în urma unei explozii, a unui accident etc. 3 (Pex) A desfigura.

mutilațiune sf vz mutilație

MUTILA, mutilez, vb. I. Tranz. A tăia, a amputa (o parte a corpului), a schilodi; p. ext. a sluți, a desfigura. – Din fr. mutiler, lat. mutilare.

MUTILA, mutilez, vb. I. Tranz. A schilodi, a ciunti (prin tăierea sau ciopîrțirea unui membru al corpului, v. amputa); p. ext. a sluți, a deforma, a zdrobi. (Fig.) Acela este tipograful care, în primul tău poem, din zăpăceală, Ți-a mutilat trei strofe lapidare. TOPÎRCEANU, B. 98. A mutila lucrarea de artă este, cu un cuvînt, o profanare. CARAGIALE, O. III 244.

MUTILA vb. I. tr., refl. (Adesea fig.) A (se) schilodi, a (se) ciunti; (p. ext.) a (se) desfigura, a (se) deforma. [< fr. mutiler, cf. lat. mutilare].

MUTILA vb. tr. a tăia, a amputa, a schilodi; a ciunti; (p. ext.) a desfigura, a deforma. (< fr. mutiler, lat. mutilare)

A MUTILA ~ez tranz. 1) (ființe) A face să-și piardă integritatea fizică (printr-o rană gravă sau prin amputarea unui membru); a schilodi; a sluți; a estropia. 2) fig. (obiecte) A deteriora în mod grav; a strica. /<fr. mutiler, lat. mutilare

mutilà v. 1. a ciunti, a tăia un membru al corpului: au mutilat pe captiv; 2. fig. a lipsi de o parte necesară: a mutila o statuă, o operă.

*mutilațiúne f. (lat. mutilátio, -ónis). Acțiunea de a mutila. – Și -áție și -áre.

*mutiléz v. tr. (lat. mútilo, -áre, d. mútilus, mutilat. V. muche). Cĭocîrtesc, taĭ, sfărîm membrele: mașina a mutilat un lucrător, barbariĭ aŭ mutilat statuele. Fig. Modific stricînd: a mutila o pĭesă de teatru.

mutilare s. f., g.-d. art. mutilării; pl. mutilări

mutilare s. f., g.-d. art. mutilării; pl. mutilări

mutilare s. f., g.-d. art. mutilării; pl. mutilări

mutila (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. mutilez, 3 mutilează; conj. prez. 1 sg. să mutilez, 3 să mutileze

mutila (a ~) vb., ind. prez. 3 mutilează

mutila vb., ind. prez. 1 sg. mutilez, 3 sg. și pl. mutilează

mutila (mutilez, mutilat), vb. – 1. A schilodi. – 2. (Arg.) A bate, a lovi, a da cu parul. Fr. mutiler.

MUTILARE s. (MED.) schilodeală, schilodire, (livr.) estropiere, (reg.) schilăvire. (~ unui soldat în război.)

mutilare s.f. I (med., med. vet.) 1 schilodeală, schilodire, <livr.> estropiație, estropiere, <înv. și pop.> sluțire, <înv. și reg.> calicire, <reg.> schilăvire, <înv.> sluțit¹. Suferea din cauza mutilării din timpul exploziei. 2 ciuntire, schilodeală, schilodire, <reg.> șofârnogeală. A stat la pat câteva zile în urma mutilării piciorului în bătaie. II fig. 1 alterare, deformare, denaturare, escamotaj, escamotare, falsificare, mistificare, mistificație, răstălmăcire, <fig.> distorsionare, distorsiune, pervertire, siluire, violentare, <fig.; rar> interversiune, intervertire. Este revoltat din cauza mutilării textului comunicatului. 2 corupere, pervertire, <fig.> deformare, stricare, viciere. Mutilarea limbii devine o realitate dacă se împrumută masiv barbarisme.

MUTILARE s. (MED.) schilodeală, schilodire, (livr.) estropiere, (reg.) schilăvire. (~ unui soldat în război.)

MUTILA vb. (MED.) a (se) schilodi, (livr.) a (se) estropia, (înv. și reg.) a (se) strica, (reg.) a (se) beteji, a (se) schilăvi, (Transilv., Mold. și Bucov.) a (se) chilăvi, (înv.) a (se) rupturi, (grecism înv.) a (se) sacatifsi. (Accidentul l-a ~.)

mutila vb. 1 I(med., med. vet.) 1 tr., refl. (compl. sau sub. indică ființe ori părți ale corpului lor) a (se) schilodi, <livr.> a estropia, <înv. și reg.> a (se) calici, a (se) schilăvi, a (se) strica, <reg.> a (se) betegi, a chilăvi, a (se) nimurici, <înv.> a (se) rupturi, <grec.; înv.> a se sacatifsi. Explozia l-a mutilat pe viață. Din neatenție, s-a mutilat cu pistolul. 2 tr. (compl. indică membre ale ființelor sau, p. ext., ființe) a ciunti, a schilodi, <înv. și pop.> a sluți, a sminti, <pop. și fam.> a șontorogi, <înv. și reg.> a strica, <reg.> a șofârnogi, a șonți. l-au mutilat picioarele în bătaie. II fig. 1 tr. (compl. indică texte) <fig.> a trunchia. Pentru a-și putea publica studiul, a fost nevoit să-și mutileze textul scoțând paragrafe importante din acesta. 2 tr. (compl. indică afirmații, texte, situații etc.) a altera, a contraface, a deforma, a denatura, a escamota, a falsifica, a măslui, a mistifica, a răstălmăci, <fig.> a distorsiona, a perverti, a silui, a trunchia, a violenta, <fig.; rar> a interverti, <fig.; înv.> a sminti, a strâmba. Un anumit post de televiziune a mutilat voit textul comunicatului. 3 tr., refl. (compl. sau sub. indică limba, datini, valori morale, ordini prestabilite etc.) a (se) corupe, a (se) perverti, <fig.> a (se) deforma, a (se) strica, a (se) vicia. Limba se poate mutila sub influența barbarismelor împrumutate masiv.

MUTILA vb. (MED.) a (se) schilodi, (livr.) a (se) estropia, (înv. și reg.) a (se) strica, (reg.) a (se) beteji, a (se) schilăvi, (Transilv., Mold. și Bucov.) a (se) chilăvi, (înv.) a (se) rupturi, (grecism înv.) a (se) sacatifsi. (Accidentul l-a ~.)

MUTILARE s. f. Acțiunea de a (se) m u t i l a și rezultatul ei; (ieșit din uz) mutilație. Cf. COSTINESCU, DDRF, DM. – Pl.: mutilări. – V. mutila.

MUTILA vb. I. T r a n z. (Complementul indică părți ale corpului) A tăia, a amputa, a reteza, a ciunti cu o armă, în urma unei explozii, a unui accident etc.; (complementul indică ființe) a schilodi, a amputa o parte a corpului cu o armă, în urma unei explozii, a unui accident etc.; p. e x t. a desfigura, a sluți. Cf. NEGULICI, STAMATI, D., COSTINESCU, BARCIANU, ALEXI, W., DM. (Fig.) A mutila lucrarea de artă . . . este, cu un cuvînt, o profanare. CARAGIALE, N. S. 34, cf. id. O. VII, 552. Acela este tipograful care în primul tău poem, din zăpăceală, ți-a mutilat trei strofe lapidare. TOPÎRCEANU, B. 98. Nici o disproporție deșănțată, nici o exagerare, care mutilează necesar întregul, nu tulbură cu vreo cută oglinda imaculată a disciplinei. RALEA, S. T. III, 234, cf. 22. ◊ R e f l. S-a mutilat cu o armă. - Prez. ind.: mutilez. – Din fr. mutiler, lat. mutilare.