opțiuni
  • info

2 intrări

25 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUTILARE, mutilări, s. f. Acțiunea de a mutila și rezultatul ei; schilodire; p. ext. sluțire, desfigurare. – V. mutila.

MUTILARE, mutilări, s. f. Acțiunea de a mutila și rezultatul ei; schilodire; p. ext. sluțire, desfigurare. – V. mutila.

mutilare sf [At: COSTINESCU / Pl: ~lări / E: mutila] 1 Tăiere, ciuntire a unei părți a corpului cu o armă, în urma unei explozii etc. Si: (iuz) mutilație. 2 (Pex) Desfigurare.

MUTILARE, mutilări, s. f. Acțiunea de a mutila; schilodire, desfigurare, sluțire.

MUTILARE s.f. Acțiunea de a (se) mutila și rezultaul ei; schilodire. [< mutila].

MUTILA, mutilez, vb. I. Tranz. A tăia, a amputa (o parte a corpului), a schilodi; p. ext. a sluți, a desfigura. – Din fr. mutiler, lat. mutilare.

MUTILA, mutilez, vb. I. Tranz. A tăia, a amputa (o parte a corpului), a schilodi; p. ext. a sluți, a desfigura. – Din fr. mutiler, lat. mutilare.

mutila vt [At: NEGULICI / Pzi: ~lez / E: fr mutiler, lat mutilare] 1 (C. i. părți ale corpului) A tăia, a amputa, a ciunti cu o armă, în urma unei explozii, a unui accident etc. 2 (C. i. ființe) A amputa o parte a corpului cu o armă, în urma unei explozii, a unui accident etc. 3 (Pex) A desfigura.

mutilațiune sf vz mutilație

MUTILA, mutilez, vb. I. Tranz. A schilodi, a ciunti (prin tăierea sau ciopîrțirea unui membru al corpului, v. amputa); p. ext. a sluți, a deforma, a zdrobi. (Fig.) Acela este tipograful care, în primul tău poem, din zăpăceală, Ți-a mutilat trei strofe lapidare. TOPÎRCEANU, B. 98. A mutila lucrarea de artă este, cu un cuvînt, o profanare. CARAGIALE, O. III 244.

MUTILA vb. I. tr., refl. (Adesea fig.) A (se) schilodi, a (se) ciunti; (p. ext.) a (se) desfigura, a (se) deforma. [< fr. mutiler, cf. lat. mutilare].

MUTILA vb. tr. a tăia, a amputa, a schilodi; a ciunti; (p. ext.) a desfigura, a deforma. (< fr. mutiler, lat. mutilare)

A MUTILA ~ez tranz. 1) (ființe) A face să-și piardă integritatea fizică (printr-o rană gravă sau prin amputarea unui membru); a schilodi; a sluți; a estropia. 2) fig. (obiecte) A deteriora în mod grav; a strica. /<fr. mutiler, lat. mutilare

mutilà v. 1. a ciunti, a tăia un membru al corpului: au mutilat pe captiv; 2. fig. a lipsi de o parte necesară: a mutila o statuă, o operă.

*mutilațiúne f. (lat. mutilátio, -ónis). Acțiunea de a mutila. – Și -áție și -áre.

*mutiléz v. tr. (lat. mútilo, -áre, d. mútilus, mutilat. V. muche). Cĭocîrtesc, taĭ, sfărîm membrele: mașina a mutilat un lucrător, barbariĭ aŭ mutilat statuele. Fig. Modific stricînd: a mutila o pĭesă de teatru.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mutilare s. f., g.-d. art. mutilării; pl. mutilări

mutilare s. f., g.-d. art. mutilării; pl. mutilări

mutilare s. f., g.-d. art. mutilării; pl. mutilări

mutila (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. mutilez, 3 mutilează; conj. prez. 1 sg. să mutilez, 3 să mutileze

mutila (a ~) vb., ind. prez. 3 mutilează

mutila vb., ind. prez. 1 sg. mutilez, 3 sg. și pl. mutilează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MUTILARE s. (MED.) schilodeală, schilodire, (livr.) estropiere, (reg.) schilăvire. (~ unui soldat în război.)

MUTILARE s. (MED.) schilodeală, schilodire, (livr.) estropiere, (reg.) schilăvire. (~ unui soldat în război.)

MUTILA vb. (MED.) a (se) schilodi, (livr.) a (se) estropia, (înv. și reg.) a (se) strica, (reg.) a (se) beteji, a (se) schilăvi, (Transilv., Mold. și Bucov.) a (se) chilăvi, (înv.) a (se) rupturi, (grecism înv.) a (se) sacatifsi. (Accidentul l-a ~.)

MUTILA vb. (MED.) a (se) schilodi, (livr.) a (se) estropia, (înv. și reg.) a (se) strica, (reg.) a (se) beteji, a (se) schilăvi, (Transilv., Mold. și Bucov.) a (se) chilăvi, (înv.) a (se) rupturi, (grecism înv.) a (se) sacatifsi. (Accidentul l-a ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mutila (mutilez, mutilat), vb. – 1. A schilodi. – 2. (Arg.) A bate, a lovi, a da cu parul. Fr. mutiler.

Intrare: mutilare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mutilare
  • mutilarea
plural
  • mutilări
  • mutilările
genitiv-dativ singular
  • mutilări
  • mutilării
plural
  • mutilări
  • mutilărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: mutila
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mutila
  • mutilare
  • mutilat
  • mutilatu‑
  • mutilând
  • mutilându‑
 singular plural
  • mutilează
  • mutilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mutilez
 (să)
  • mutilez
  • mutilam
  • mutilai
  • mutilasem
a II-a (tu)
  • mutilezi
 (să)
  • mutilezi
  • mutilai
  • mutilași
  • mutilaseși
a III-a (el, ea)
  • mutilează
 (să)
  • mutileze
  • mutila
  • mutilă
  • mutilase
plural I (noi)
  • mutilăm
 (să)
  • mutilăm
  • mutilam
  • mutilarăm
  • mutilaserăm
  • mutilasem
a II-a (voi)
  • mutilați
 (să)
  • mutilați
  • mutilați
  • mutilarăți
  • mutilaserăți
  • mutilaseți
a III-a (ei, ele)
  • mutilează
 (să)
  • mutileze
  • mutilau
  • mutilară
  • mutilaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mutilare, mutilărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi mutila DEX '09 DEX '98 DN

mutila, mutilezverb

  • 1. A tăia, a amputa (o parte a corpului). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: amputa ciunti schilodi tăia
    • format_quote figurat Acela este tipograful care, în primul tău poem, din zăpăceală, Ți-a mutilat trei strofe lapidare. TOPÎRCEANU, B. 98. DLRLC
    • format_quote figurat A mutila lucrarea de artă este, cu un cuvînt, o profanare. CARAGIALE, O. III 244. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.