10 definiții pentru desfigurare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESFIGURARE, desfigurări, s. f. Faptul de a desfigura; urâțire, pocire, sluțire. – V. desfigura.

DESFIGURARE, desfigurări, s. f. Faptul de a desfigura; urâțire, pocire, sluțire. – V. desfigura.

desfigurare sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) def~ / Pl: ~rări / E: desfigura] 1 Urâțire, deformare a feței sau înfățișării cuiva prin lovire, ca efect al unei boli, în urma unei stări sufletești etc. Si: desfigurat1 (1). 2 Schimbare radicală a formei sau aspectului inițial al lucrurilor Si: desfigurat1 (2). 3 Denaturare a limbii sau limbajului Si: desfigurat1 (3). 4 (Înv) Ștergere (din registru) a unor notițe sau însemnări nefolositoare Si: desfigurat1 (4).

DESFIGURARE, desfigurări, s. f. Faptul de a desfigura; urîțire, pocire. Știu că pentru delictul sau crima de barbarie nu există articol în codul penal [burghez]. Dar pentru desfigurare de persoane există. BOGZA, A. Î. 364.

DESFIGURARE s.f. Acțiunea de a (se) desfigura și rezultatul ei; sluțire. [< desfigura].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

desfigurare s. f., g.-d. art. desfigurării; pl. desfigurări

desfigurare s. f., g.-d. art. desfigurării; pl. desfigurări

desfigurare s. f., g.-d. art. desfigurării; pl. desfigurări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DESFIGURARE s. deformare, deformație, pocire, schimonoseală, schimonosire, sluțire, strâmbare, urâțire. (~ a feței unei ființe.)

DESFIGURARE s. deformare, deformație, pocire, schimonoseală, schimonosire, sluțire, strîmbare, urîțire. (~ a feței unei ființe.)

Intrare: desfigurare
desfigurare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desfigurare
  • desfigurarea
plural
  • desfigurări
  • desfigurările
genitiv-dativ singular
  • desfigurări
  • desfigurării
plural
  • desfigurări
  • desfigurărilor
vocativ singular
plural
defigurare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • defigurare
  • defigurarea
plural
  • defigurări
  • defigurările
genitiv-dativ singular
  • defigurări
  • defigurării
plural
  • defigurări
  • defigurărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

desfigurare, desfigurărisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a desfigura. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Știu că pentru delictul sau crima de barbarie nu există articol în codul penal [burghez]. Dar pentru desfigurare de persoane există. BOGZA, A. Î. 364. DLRLC
etimologie:
  • vezi desfigura DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.