MOMÂRLAN¹, momârlani, s. m. (Reg.) 1. Om prost, necioplit, bădăran. 2. Numele unui dans popular. ◊ (În construcția) De-a momârlanul = numele unui joc de copii. – Cf. mârlan, modârlan.

MOMÂRLAN², momârlane, s. n. (Reg.) 1. Moviliță de pământ făcută de râme. 2. Mănunchi de paie sau de zdrențe care se pune ca semn de hotar sau ca sperietoare pe un teren cultivat. – Cf. momâie.

momârlan¹ sm [At: CADE / Pl: ~i / E: ns cf mârlan, modârlan, țopârlan] (Reg) 1 Om prost Si: nătărău. 2 Om lipsit de maniere Si: bădăran, necioplit. 3 Om care se mișcă încet Si: leneș. 4 (Pex; dep) Epitet care se dă locuitorilor din Valea Jiului și din părțile de sus ale Hațegului. 5 Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 6 (Îcs) De-a ~ul Joc de copii.

momârlan² sn [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~e / E: momâie] 1 (Mol) Moviliță de pământ făcută de râme Si: momâie (5). 2 Mănunchi de paie sau de zdrențe care se pune ca semn de hotar sau ca sperietoare pe un teren cultivat Vz momâie (1).

MOMÂRLAN¹, momârlani, s. m. (Reg.) 1. Om prost, necioplit, bădăran. 2. Numele unui dans popular. ◊ (În construcția) De-a momârlanul = numele unui joc de copii. – Et. nec. Cf. mârlan, modârlan.

MOMÂRLAN², momârlane, s. n. (Reg.) 1. Moviliță de pământ făcută de râme. 2. Mănunchi de paie sau de zdrențe care se pune ca semn de hotar sau ca sperietoare pe un teren cultivat. – Et. nec. Cf. momâie.

momîrlán, -că s. (din răd. mom- ca și’n mod-, bod-, cĭoc-, pop- și țopîrlan. Tot de aci și momic, mîrlan ș. a.) Iron. Muntean, țăran de la munte, porecla locuitorilor de pin țara Hațeguluĭ și a unora din Banat (V. cojan). Mold. sud. S. n., pl. e. Bichĭ. Moviliță de pămînt făcută de rîme ș. a. (dar nu moșoroĭ): nu da coasa pin momîrlane. Cĭuhă, semn provizoriŭ în semănăturĭ. V. momîĭe.

momârlan s. m., pl. momârlani

momârlan s. n., pl. momârlane

momârlan², momârlani, s.m. (reg.) muntean, țăran de la munte.

momârlan, momârlani, s.m. – Om prost, necioplit, bădăran, nătărău: „Nu te-am făcut cu țiganii, / Te-am făcut cu momârlanii” (Ștețco, 1990: 4). – Et. nec., cf. mârlan, modârlan (DEX, MDA).

momârlan, -i, s.m. – Om prost, necioplit, bădăran, nătărău: „Nu te-am făcut cu țiganii, / Te-am făcut cu momârlanii” (Ștețco 1990: 4). – Cf. mârlan, țopârlan (MDA).

MOMÎRLÁN¹ subst. (Regional) 1. S. m. Om prost, nătărău (CADE, REV. CRIT. IV, 338), necioplit, bădăran (SCRIBAN, D.). ♦ Om care se mișcă încet; om leneș. Hai mai repede, momîrlane. Com. din LUPȘA-ABRUD. ♦ P. e x t. Epitet depreciativ care se dă locuitorilor din Valea Jiului (MOLDOVAN, Ț. N. 84, A III 7, 14) și celor din părțile de sus ale Hațegului (DENSUSIANU, Ț. H. 325, CADE). 2. Subst. (Regional) Numele unui dans popular (Corbu-Vălenii de Munte). H XII 120. ♦ (În construcția) De-a momirlanul = numele unui joc de copii (Botești-Huși). H VI 51. – Pl.: (1) momîrlani. – Etimologia necunoscută. Cf. m î r l a n, m o d î r l a n, ț o p î r l a n.

MOMÎRLÁN² s. n. (Prin Mold.) 1. Moviliță de pămînt făcută de rîme. V. m o m î i e (5). Nu da coasa prin momîrlane. SCRIBAN, D. 2. Mănunchi de paie sau de zdrențe care se pune ca semn de hotar sau ca sperietoare pe un teren cultivat. V. m o m î i e (1, 2).Cf. SCRIBAN, D. - Pl.: momîrlane. – Cf. m o m î i e.