momîrlán, -că s. (din răd. mom- ca și’n mod-, bod-, cĭoc-, pop- și țopîrlan. Tot de aci și momic, mîrlan ș. a.) Iron. Muntean, țăran de la munte, porecla locuitorilor de pin țara Hațeguluĭ și a unora din Banat (V. cojan). Mold. sud. S. n., pl. e. Bichĭ. Moviliță de pămînt făcută de rîme ș. a. (dar nu moșoroĭ): nu da coasa pin momîrlane. Cĭuhă, semn provizoriŭ în semănăturĭ. V. momîĭe.