moaza vt [At: DN³ / P: moo~ / Pzi: ~zez / E: fr moiser] 1-2 A uni cu ajutorul moazelor (1-2).

MOAZA vb. I. tr. A uni cu ajutorul moazelor. [Pron. moa-. / < fr. moiser].

MOAZA vb. tr. a îmbina cu ajutorul moazelor. (< fr. moiser)

MOAZĂ, moaze, s. f. (Constr.) Ansamblu format din două grinzi de lemn strânse între ele cu șuruburi, servind ca element de consolidare la o construcție din lemn. – Din fr. moise.

moază sf [At: LTR / Pl: ~ze / E: fr moise] 1 Pereche de grinzi sau de scânduri folosite ca element de solidarizare a pieselor unei construcții de lemn. 2 (Min) Ramă metalică sau de lemn prinsă în armătura puțului, pe care se fixează barele de ghidaj și care suportă podurile din compartimentele scărilor Vz ainștraih, firung.

MOAZĂ, moaze, s. f. (Constr.) Fiecare dintre componentele unei perechi de grinzi care formează un element de consolidare la o construcție din lemn. – Din fr. moise.

MOAZĂ s.f. Element de construcție format din două grinzi de lemn, care leagă între ele mai multe piese situate în același plan. [Pron. moa-. / < fr. moise].

MOAZĂ s. f. 1. element de construcție din două grinzi de lemn, legate între ele prin buloane. 2. piesă orizontală fixată la cele două extremități de pereții unui puț de extracție. 3. ansamblu de două piese de lemn care prind între ele parii aflați față în față ai unui cleionaj. (< fr. moise)

moaza vb., ind. prez. 1 sg. moazez, 3 sg. și pl. moazează

moază s. f., g.-d. art. moazei; pl. moaze

moază s. f., g.-d. art. moazei; pl. moaze

moază s. f., g.-d. art. moazei; pl. moaze

MOAZĂ s. f. 1. Pereche de grinzi sau de scînduri folosite ca element de solidarizare a pieselor unei construcții de lemn. Cf. LTR, MDT. 2/ (Min.) Ramă metalică sau de lemn prinsă în armătura puțului, pe care se fixează barele de ghidaj și care suportă podurile din compartimentele scărilor. V. a i n ș t r a i h, f i r u n g. Cf. LTR, com. din VALEA-JIULUI. – Pl.: moaze. – Din fr. moise.